Mîndra are trei copii. Fetița cea mare are deja 20 de ani, fratele mijlociu are 8 ani, iar cel mic, doar un an. Primul copil s-a născut în România, iar cei mai mici în Suedia, țara în care Mîndra s-a mutat în anul 2002, după doi ani de vizite. În România a fost jurnalistă, însă odată ajunsă în Suedia a decis să aleagă o nouă carieră și s-a înscris din nou la facultate. Acum este profesoară de limbi străine și cetățean suedez, și deși nu e totul perfect în Suedia, aici se simte cel mai bine. Despre nașteri fără medic, grădinițe în care copiii dorm afară, un sistem de educație fără examene si multe alte lucruri surprinzătoare o las pe Mîndra să vă povestească.
Primele impresii despre Suedia: Primul impact a fost pozitiv. Venisem cu ocazia sarbatorilor de iarna in Suedia, in 2000, si totul arata ca in basme, decoratii, lumini peste tot, multa zapada. Cel mai mult m-a surprins tocmai felul in care isi trateaza copiii, fara sa-i loveasca sau sa tipe la ei. Cei mici puteau sa se joace in pace cam in toate spatiile si nu erau admonestati pentru cele mai mici sunete. Am inteles si dupa ce m-am informat mai mult ca Suedia e tara perfecta in care sa-ti cresti copiii.
Despre sarcină: Am nascut doi copii in Suedia si unul in Romania si pot sa spun c-a fost o mare diferenta. In tara plateam la privat ca sa merg la doctor si aveam parte de controale mai dese, aici te testezi singura acasa ca sa vezi daca esti gravida si apoi suni la spital ca sa informezi insa ajungi la o asistenta specializata abia mai incolo in graviditate, dupa saptamana 10 de obicei, pentru ca riscul de avort e mai mare la inceput. Vii la control mai rar in primele luni, cam o data pe luna, urmand ca, dupa saptamana 30, sa vii din ce in ce mai des, iar inspre sfarsit cam o data pe saptamana. Asta daca totul decurge normal, altfel sunt controale mai dese la un departament special. Dar totul e gratuit pentru gravide, controalele, ecografiile si, bineinteles, nasterea propriu-zisa.
Daca gravida are mai mult de 35 de ani se poate face un control special ca sa se detecteze Sindromul Down, daca gravida e de acord, normal. Cum eu aveam deja 42 de ani cu cel mic, am acceptat si mi s-a luat intai o analiza de sange care a fost comparata cu o ecografie speciala care se face numai in saptamanile de sarcina 11-14, cand se poate masura mai bine ceafa copilului. Daca riscul de a avea un copil cu Sindromul Down e mare se mai face un test amniotic, dar se evita in cele mai multe cazuri pentru ca poate fi riscant pentru fat. Daca riscul e foarte mare ca sa aiba sindrom se poate face o intrerupere de sarcina, chiar daca este cam tarziu.
Nu se incurajeaza ecografiile prea dese ca sa nu fie stresat inutil copilul. Eu am facut pana la urma trei ecografii, si inca cateva aproape zilnic inspre sfarsit pentru ca cel mic nu se hotara sa vina.
Sedinte de relaxare gratuite pentru viitoarele mame: Personalul se poarta fantastic, sunt foarte draguti si inimosi; isi iau in serios meseria si fac tot ce se poate ca sa te ajute, te suna si iti urmaresc evolutia chiar daca ai facut greseli sau nu i-ai ascultat… este exclus sa tipe cineva la tine sau sa te faca sa te simti vinovat, cum am simtit in Romania. Cum aveam mari dureri de coapse la a doua sarcina, am fost la multe sedinte de acupunctura speciala (pe lobul urechii), dupa care puteam sa ma relaxez intr-o sala cu muzica meditativa. Totul bineinteles gratuit!
Pana si inseminarea in vitro este platita de catre stat in cazul in care cuplul nu are copii desi a incercat timp de mai multi ani!
Medicul asistă la naștere doar în cazul sarcinilor cu probleme
In Suedia se incearca o nastere cat mai naturala, asa ca se permit foarte rar cezariene si doar in cazuri speciale. Nici nu se provoaca nasterea asa de simplu, iar anestezia epidurala este evitata. Nu esti incurajata sa vii la maternitate dupa ce simti primele dureri, mai ales daca esti primipara pentru ca faza latenta poate dura zile. La a doua nastere am stat acasa marea parte a travaliului, si am stat in cada sau am facut exercitii de relaxare in pozitii de yoga care stiam ca erau benefice pentru mine asa c-am ajuns la maternitate destul de tarziu si-am nascut aproape imediat.
A fost cam dramatic faptul ca abia in ultimul moment am fost ajutata de niste asistente noi, pe care nu le cunoscusem inainte, pentru ca cei care ma luasera initial in primire disparusera. Asa c-am crezut c-o sa nasc singura sub privirile sotului meu, atunci cand am vazut ca sunt dilatata complet si ca incep deja sa imping. Era insa zi de sarbatoare si nu aveau suficient personal, am inteles apoi.
Viitoarele mame, instruite cum să nască în mașină
Dar asta este o problema generala in Suedia unde nu sunt suficiente cadre medicale specializate pentru ca de exemplu asistentele sunt foarte prost platite aici si prefera sa lucreze, de exemplu, in Norvegia. In acelasi timp se inchid mereu maternitati din cauza ca nu mai sunt profitabile in cazul in care nu se mai nasc suficienti copii. De aceea gravidele sunt obligate cateodata sa nasca singure acasa sau in masina din cauza ca au de condus mai bine de 300 de km catre o alta maternitate. In orasele mari exista mai multe maternitati dar poti fi trimis de la una la alta in cazul in care nu sunt locuri. S-a intamplat ca unii bebelusi sau mame sa moara din cauza lipsei asistentei medicale specializate, din pacate! S-a ajuns atat de departe incat se organizeaza chiar cursuri de nastere in masina!
De aceea m-am grabit sa ajung la timp acum si am facut bai calde acolo la maternitate. Am avut norocul de data aceasta sa am o asistenta aproape permanent cu mine, pentru ca era studenta inca si voia sa invete cat mai mult. Ca sa fii moasa trebuie sa termini facultatea de asistente si apoi sa faci o specializare de un an. De aceea, te intalnesti aproape numai cu moasele si cu infirmierele in timpul travaliului si doar daca e o sarcină cu probleme esti vazuta de un medic sau daca apar complicatii in timpul nasterii.
Eu n-am intalnit deloc medicul, de exemplu, pentru ca ambele sarcini au decurs normal. In Romania a fost chemata doctorita in timpul noptii ca sa fie langa mine, dar pot sa zic ca mai mult s-a plictisit pana cand am nascut si atunci a facut chiar o greseala: i-a provocat fetitei o fractura de clavicula pentu ca avea cordonul ombilical pe dupa umeri. La vremea aceea (1996) nu se administra la Piatra-Neamt nici un fel de calmant in timpul nasterii. O doctorita din Republica Moldova care nastea si ea la spital la noi si care ceruse anestezie epidurala a fost luata in ras. Nici in Suedia nu am facut epidurala insa am folosit gaz ilariant pe timpul nasterii.
Dupa ce apare copilul, iti este pus imediat la san cat mai repede ca sa se declanseze lactatia si sa te atasezi cat mai repede de copil. Am uitat sa spun ca se incearca sa nu se taie cordonul ombilical asa de repede pentru ca s-a observat ca acest lucru are o influenta benefica pentru copil. Daca esti la prima nastere poti sa stai mai mult in spital, insa nu mai mult de o zi-doua. Daca totul e normal si copilul suge bine poti sa pleci acasa ca sa nu ia cumva copilul o infectie din spital. Cu ambii baieti am stat doar o noapte in spital; cu mezinul am stat chiar la un hotel din interiorul spitalului, impreuna cu sotul. Chiar si atunci cand faci cezariana tot stai destul de putin in spital.
Mamele, încurajate să alapteze cat mai mult si in orice loc: De obicei trebuie facute anumite teste inainte sa poti pleca acasa cu copilul. Copilul trebuie consultat de medic si trebuie facut testul auditiv. Urmeaza alte consultari medicale in primele zile de nastere, apoi te intalnesti doar cu asistenta la dispensar, saptamanal la inceput, ca sa poata fi urmarita evoluatia copilului, apoi din ce in ce mai rar, pe masura ce creste copilul. Aici esti incurajat sa alaptezi copilul, pe cat se poate, in timp ce in Romania ma incuraja doctorita sa introduc biberonul. Asa ca in tara am alaptat-o pe fetita mea doar pana la doua-trei luni in timp ce pe baieti i-am alaptat pana aproape la doi ani. Pe cel mic il alaptez in continuare, asa ca e greu sa spun pana cand. Oricum, ideea de baza este ca cei mici pot fi alaptati oricand si in orice loc, o libertate care este foarte importanta in Suedia!
Dupa ce am nascut in Romania am fost adusa intr-un carucior cu rotile pana la o sala pe care o imparteam cu alte cinci mame. Am fost lasata langa un pat care era plin cu bucati de moloz sub plapuma?! Probabil ca n-am dat mita si acelei infirmiere. Apoi mergeam impreuna cu celelalte lehuze sa-mi vad fetita si sa-i dau sa suga la trei ore. De cele mai multe ori dormea, probabil din cauza ca ii administrau calmante puternice ca sa nu mai planga. Avea fractura de umar si nu stiau inca. Am suportat aceast infern si mizeria din spital timp de patru zile pana am fost in fine lasata sa merg acasa
Cum sunt susținuți financiar părinții
Despre un concediu de natalitate pentru ambii părinți: Tot ce tine de copil este gratuit pana la 19 ani, sau pana termina liceul asa ca nu platesti nimic la doctor, nici macar la stomatolog. Parintii au la dispozitie 480 de zile pentru concediul de natalitate pe care sunt incurajati sa le ia in mod egal, adica jumatate-jumatate. Din pacate, nu se intampla asa, chiar daca statul ii sustine pe cei care-si impart in mod egal concediul cu un bonus de aproximativ 1000 de euro. In mod normal insa tot mama iau cele mai multe zile de concediu, insa acum 90 de zile sunt rezervate doar tatalui, adica nu le poate transfera mamei.
Fiecare cuplu isi gestioneaza cum vrea zilele si banii pentru concediul de natalitate, in asa fel incat sa stea cat mai mult timp acasa cu copilul. Eu am stat cam un an si trei luni acasa cu baietii, in timp ce am stat in tara doi ani de zile cu fetita.
Copiii de 1-3 ani dorm afară la amiază
In jurul varstei de un an, incep mai toti copiii gradinita, pentru ca aici nu exista ideea de cresa si, in multe cazuri, copii de varste diferite sunt in aceeasi grupa, cum a fost cazul baietilor mei. Bonele sunt foarte rare si nu-si prea au rostul pentru ca gradinitele sunt foarte bine puse la punct. Exista chiar institutii unde sa poti lasa copiii in timpul noptii, in caz ca esti singur si lucrezi pe tura de noapte.
Copiii sunt incurajati sa se angajeze in cat mai multe activitati in aer liber, unde isi petrec mare parte a zilei, mai ales in primii ani. La gradinita de exemplu cei mici dorm afara, in carucior sau in paturi speciale, de la un an si pana la trei ani. Altfel se mai joaca afara cam timp de trei ore pe zi. In acelasi timp sunt incurajati sa fie cat mai independenti si sa manance sau sa se imbrace cat mai repede.
Despre un sistem preșcolar cu probleme: Sunt destul de multe critici si impotriva gradinitelor suedeze unde lipsesc educatoarele cu studii (aici trebuie sa faci facultate timp de trei ani ca sa poti ajunge „profesor” pentru cei mici). Din aceasta cauza sunt repartizati mult prea multi copiii pentru o educatoare care nu se poate ocupa de toti. Drept urmare multi copii vin acasa cu scutecele neschimbate sau extrem de murdari. De asemenea multi se ranesc grav la gradinita, mai ales in timp ce sunt afara, in curte, si personalul nici nu stie ce s-a intamplat. Dar situatiile difera mult de la gradinita la gradinita! Este foarte rar sa gasesti o gradinita sau o scoala privata, pentru ca cele mai multe sunt „de stat”. Oricum si institutiile private primesc bani de la stat pentru ca sa poata functiona. Asta pentru ca suma de bani care este acordata fiecarui copil din invatamant il urmeaza pe copil la ce institutie alege sa studieze.
Despre o școală care încurajează independența copilului
Ca profesoara de limbi straine (spaniola, franceza si engleza) stiu destul de multe despre sistemul de educatie. Suedia a scazut mult in ultimul timp in masuratorile PISA asa ca au fost multe discutii pe aceasta tema in ultimii ani. Suedia are un sistem de educatie mai democratic care incearca sa educe elevul sa fie cat mai independent si sa gandeasca singur. Accentul se pune pe ceea ce fiecare elev invata individual si cum se poate dezvolta pe viitor. Acest sistem este foarte potrivit pentru elevii care sunt ambitiosi si stiu ceea ce vor, insa elevii care sunt mai slabi au de suferit pentru ca nu stiu sa ia initiativa proprie si au nevoie permanenta de indrumare.
Cel mai mult m-a impresionat sa vad cat de aproape sunt unii profesori de elevi si ce relatie apropiata pot avea. Reversul medaliei este cand nu respecta deloc profesorii si ajung chiar sa-i loveasca sau injure. Dar aceste lucruri au inceput sa se intample si in alta tari, din pacate.
O diferenta majora fata de Romania este ca, pe vremea mea, se invatau multe lucruri inutile si pe de rost, ceea ce faceam sa le uitam imediat. In acelasi timp profesorii incercau sa te faca de ras in fata altor copii si sa te jigneasca in mod repetat. Pentru astfel de greseli ti-ai pierde imediat serviciul aici.
Oricum, rezultatele elevilor suedezi s-au mai imbunatatit in ultimii ani, mai ales cand e vorba de matematica si de citire. Dar multe mai sunt de schimbat in sistemul educational suedez ca sa poata fi din nou competitional pe plan international. Profesorii trebuie sa fie mai bine platiti (lipsesc cam 1000 de euro din salariul pe care ar trebui sa-l aiba un profesor daca ar fi sa-l comparam cu alte cadre profesionale care au studiat cam tot patru ani la universitate) ca sa poata fi atrasi mai multi tineri catre aceasta cariera si ca sa mai creasca statutul cadrelor didactice, care nu sunt prea bine vazuti aici.
Fără note până în clasa a VI-a și fără examene de admitere la liceu sau facultate
Pentru suedezi joaca este extrem de importanta, la fel ca si trairea copilariei. De aceea aici se invata prin intermediul jocului inca de la gradinita, insa nu se pune nici o presiune asupra copiilor, ca sa invete anumite lucruri cat mai repede si sa primeasca apoi nota pentru asta. In Suedia se pun note abia din clasa a sasea (pana de curand era pana in clasa a opta), tocmai pentru a nu stresa elevii cu note si teze. Nu exista examene de intrare la liceu sau la facultate, ci se intra in mod normal pe baza de note. Exista doar un fel de examen national de admitere ca sa poti intra la facultate in cazul in care nu ai avut note bune in liceu sau nu ti-ai terminat studiile. Oricum sistemul de educatie suedez este mult mai flexibil ca sa poata ajuta pe toata lumea sa obtina o educatie superioara.
Scoala este si ea gratuita, ca si sistemul sanitar, si aproape ca nu exista ideea de meditatii si nimeni nu da mita profesorilor sau alte cadouri scumpe.
Despre suedezi: E greu sa definesti un popor in cateva randuri fara sa cazi in stereotipuri dar, in cazul suedezilor, acestea se potrivesc bine. Sunt intr-adevar un popor rece care este invatat de mic sa nu-si arate emotiile si sa nu se manifeste mult mai diferit fata de semenii lor, ceea ce poate fi explicat partial prin trecutul lor luteran.
Ceea ce este bine este ca esti lasat in pace ca sa-ti vezi de viata ta pentru ca suedezii respecta foarte mult intimitatea unei persoane.
La inceput am incercat sa fac totul ca sa ma asimilez. Am invatat limba repede si am terminat chiar si o noua facultate aici in patru ani, asa ca m-am putut angaja imediat dupa terminarea studiilor. Insa, chiar daca am inceput sa lucrez destul de repede si vorbesc limba foarte bine, nu pot spune ca sunt privita de la egal la egal de catre suedezi si ca voi ramane mereu o straina, chiar daca am cetatenie suedeza acum.
Suedezii sunt foarte interesati de natura si de activitatile in aer liber, asa ca am inceput si noi sa ne plimbam mai mult si sa culegem de exemplu ciuperci si afine. Sunt si un popor foarte sportiv, care se misca de buna voie zi de zi, cu bicicleta sau doar mergand pe jos, si evita cat mai mult sa fie sedentari si sa ia masina. Incercam si noi sa ne gandim mai mult la mediul ambiant dar nu e usor cand trebuie sa fac naveta in alt oras iar sotul incepe mult prea devreme pentru a putea lua autobuzul. Dar mai toata lumea sorteaza gunoiul care este folosit apoi ca sa incalzeasca tot orasul sau este returnat in forma de compost, pamant bun pentru flori.
Reguli surprinzătoare în Suedia
M-a surprins mult faptul ca ai dreptul sa treci pe proprietatea altei persoane daca aceasta nu e incercuita, si poti chiar sa-ti pui cortul pe locul altcuiva timp de o zi sau doua. Aceasta e o regula nescrisa care este respectata cu sfintie de suedezi, mai ales daca esti si tu suedez. Altfel te poti trezi ca suna la politie daca te apropii prea mult si esti strain.
M-a impresionat si faptul ca Suedia nu are o societate atat de ierarhizata ca Romania de exemplu. Poti sa vorbesti de la egal la egal cu sefii, care arata si se poarta exact ca si ceilalti angajati. De obicei esti consultat in cele mai multe decizii care te privesc iar ceea ce spui are greutate. Daca nu te intelegi bine cu seful poti apela la sindicatul la care esti afiliat si care te va ajuta in rezolvarea conflictelor. In nici un caz nu esti pus in fata unei sefe care tipa si te face cu ou si cu otet in timp ce stai cu ochii in jos.
Afluxul strainilor si cresterea criminalitatii in tara a facut ca suedezii sa fie mai susceptibili impotriva tuturor strainilor, chiar si impotriva celor care-si vad de treaba si nu au facut nimic rau vreodata. Asta ne afecteaza pe toti in aceeasi masura si trebuie sa ne unim fortele ca sa combatem astfel de idei, daca nu pentru noi, macar pentru copiii nostri care vor sa se simta bine in tara lor!
Multumimi mult, Mîndra, că ai împărtășit cu noi aceste informații!
Pe aceeași temă puteți citi și:
Părinte în Anglia: Despre o școală fără note, cultul femeii puternice și viața după Brexit
Părinte în America: Despre o naștere de 15.000 de dolari, viața în aer liber și visul american
Părinte în Germania! Despre naștere, permisul de stilou și un program de somn pentru părinți
Vrem să continuăm seria “Părinte în altă țară” și căutăm noi părinți care să ne împărtășească poveștile lor interesante de pe alte meleaguri. Dacă vreți să participați la aceste proiect sau cunoașteți pe cineva care ar vrea sa participe vă rugăm sa ne dați de veste la jurnaldeparinte@gmail.com.
Sursa foto principala: Sursa: www.dronestagr.am
