Mona, Marius și Sofia (4 ani) s-au mutat în Irlanda de Nord, lângă Belfast, în 2014. Acolo i-a dus job-ul Monei și nu au stat prea mult pe gânduri înainte de a-și face bagajele. Adaptarea nu a fost ușoară, mai ales că Sofia avea doar doi ani atunci când s-au mutat. Între timp și-au făcut câțiva prieteni, Sofia a început grădinița și deja comunică bine în limba engleză. Iar dacă în primul an mai aveau gânduri de întoarcere în România, acum au renunțat la idee și au decis să mai dea o șansă țării adoptive. Despre avantajele și dezavantajele traiului în Irlanda de Nord, despre grădiniță și stilul de parenting nord-irlandez, ne povestește Mona în rândurile de mai jos:
Despre primul impact cu Irlanda de Nord: Nu a fost unul tocmai bun, poate si din cauza faptului ca era pentru prima data cand imi paraseam tara, respectiv familia. Cred ca asteptarile mele erau prea mari, crezand ca diferenta intre Romania (pe care noi, romanii, nu stim decat sa o denigram) si alte tari este mult mai mare. Prima impresie a fost ca oamenii sunt mult mai relaxati, mai putin stresati si frustrati. Chiar si spre deosebire de Anglia, in Irlanda de Nord oamenii sunt mult mai prietenosi si mai accesibili. Cel mai mult m-a surprins sa vad cum irlandezii isi poarta copiii nou-nascuti afara la 5 grade Celsius cu capul neacoperit sau/si cu picioarele goale.
Despre parenting-ul specific nord-irlandez: Irlanda de Nord este una din tarile Europei cu populatia imbatranita, iar ei incearca sa incurajeze natalitatea, insa nu la fel de mult ca alte tari. Foarte putine familii sunt formate din parinti si un singur copil. Marea majoritate opteaza pentru cel putin trei. Insa as adauga ca ei nu par a fi la fel de preocupati de cresterea lor cum suntem noi, romanii. Ei promoveaza foarte mult independenta copiilor si par sa le dea mereu dreptul de a alege si de a lua deciziii inca de foarte tineri, chiar daca deciziile nu sunt tocmai in beneficiul lor. Sunt mai libertini. De exemplu, cand ies la plimbare cu copiii, ei gasesc normal ca fiecare copil sa alerge pe unde doreste, pe cand eu îmi fac tot felul de scenarii în cap cu lucruri ingrozitoare care s-ar putea intampla intr-o clipa de neatentie din partea mea.
Bune și rele despre viața in Irlanda de Nord:
Avantaje: Indiferent ce studii va alege sa urmeze copilul, avem speranta ca il vom putea ajuta si financiar in implinirea visului. Sunt convinsa ca nu imi voi trimite copilul la scoala si acolo va fi abuzat, intr-un fel sau altul, de cadrele din invatamant frustrate care sunt menite sa faca din el om, lucru care din pacate in Romania inca se intampla foarte des. Sistemul de invatamant nord-irlandez este mult simplificat, dar si mai orientat pe copil, pe fiecare individ in parte, cu minusuri si plusuri. De exemplu, spre deosebire de noi, care platim uneori foarte mult pentru meditatii in particular, ei au un sistem in scoala prin care atrag copii mai mari, voluntari, care sa ii ajute pe cei mai mici care au nevoie de sprijin. Mie mi se pare de apreciat.
Dezavantaje:
– Vremea nu ne permite sa mergem in parcuri des, sau sa facem alte activitati in aer liber. Deseori nu avem parte de asa ceva luni intregi pe perioada toamnei si a iernii, sau chiar si a verii pentru ca ploua foarte des.
– Adolescentii lor se comporta mult prea matur si extravagant pentru varsta lor. Automat, ei au standarde diferite fata de ale noastre in ceea ce priveste normalitatea. Cred ca ne va fi mai dificil sa impunem fiicei noastre conceptia noastra despre normalitate cand va ajuge la varsta aceea, cand imprejur sunt atatea exemple negative, considerate de societate normale. Stim ca asta se cam intampla peste tot in lume, copiii in general sunt mai avansati decat erau in generatia noastra, insa este un fenomen mult mai des intalnit decat in Romania sa vezi, de exemplu fetite de 12-13 ani machiate, sau cu parul vopsit in multe culori tipatoare, consumand alcool excesiv, imbracate foarte sumar etc. Am avut ocazia sa merg in club, nu doar o data, si chiar pot spune ca, in general fetele, nu cunosc limita intre distractie si pierderea demnitatii…
Cum sunt sustinuti financiar de stat parintii: Nu as spune ca sunt foarte bine …e relativ. Este convenabil pentru cei care au mai multi copii pentru ca alocatia creste cu cat numarul de copii este mai mare si pot opta pentru beneficii cu cat au mai multi membrii cu nevoie de sustinere. Insa, pentru o mama se aloca doar aproximativ 600 de lire sterline indemnizatie pe luna timp de 9 luni de zile si este la alegerea ei cat foloseste inainte si cat dupa nastere, din aceste 9 luni. Toate aceste facilitati impreuna probabil devin convenabile pentru ca, pentru multi irlandezi, singura specializare e cea de parinte. Cele 600 de lire sterline castigate fara a merge la serviciu le motiveaza pe multe femei care nu au studii superioare, pentru ca tot cam 600 de lire ar castiga si daca ar munci aproximativ 20 de ore pe saptamana. Pentru mamele care au salarii mult mai mari decat indemnizatia de la stat nu stiu sa se ofere nici un alt sprijin, insa e posibil sa nu fiu bine informata. Putine companii private platesc procent din salariu, cum e in Romania , 80-85%. In general bugetarii sunt cei care au contracte de genul acesta.
Ce opțiuni sunt pentru părinții care lucrează: Parintii cu copii mici 2-3 ani au din partea statului posibilitatea de a duce copiii la „Playgroup”, insa locurile sunt limitate, se plateste o suma mica pentru gustarea copilului si rareori se mai solicita donatii sau sume mici pentru diverse achizitii sau reparatii. Aceeasi optiune o au si cei cu copii de 3-4 ani, aceasta fiind faza „Preschool”. Ambele cursuri sunt de durata scurta, 2 ore si jumatate. Deci nu ajuta mult un parinte care merge la serviciu. Incepand de la 4 ani, copiii merg la scoala si au program de la 9-13 cu posibilitatea de a prelungi cu 2 ore, una dimineata cu „Breakfast club” si una dupa program „After school”. Pentru parintii care lucreaza mai există posibilitatea gradinitei particulare si costa cam 35 de lire sterline pe zi. Aceasta lunar ajunge sa coste aproximativ cat salariul unui parinte care castiga minim pe economie. Ceea ce nu este foarte convenabil. Mai sunt varianta angajarii unei bone și „child care” ( sistem prin mai multi copii, pana la maxim sase, merg la domiciliul bonei si sunt ingrijiti), insa niciuna dintre acestea nu este mai ieftină.
Despre adaptarea la grădiniță într-o țară străină: Din fericire, Sofia s-a adaptat foarte repede. Are cateva prietene foarte bune la gradinita, cu care se joaca foarte frumos, si din ce am vazut comunica eficient desi engleza ei este in curs de invatare (ca si romana, de altfel). La gradinita au un program strict, activitatile difera in functie de sezon, pot fi in aer liber, cand vremea permite, dar de obicei in sala de clasa. De obicei sunt tematice si copiii sunt incurajati sa participe activ, in egala masura. As putea spune ca parintii sunt informati, insa nu foarte implicati. Gradinita are suficient personal si resurse. Se mai cer mici donatii insa nimic fortat sau exagerat.
Cum se mânâncă în Irlanda de Nord: Copiii din pacate sunt hraniti cum se hranesc si ei, cu mancare semipreparata, congelata si gatita la cuptorul cu microunde. Nu sunt adeptii gatitului de la cap la coada, cum suntem noi, romanii. Ei isi simplifica viata cat pot, pentru ca altfel ar fi un cosmar sa cresti 5-6 copii. Din pacate, multi copii, indiferent de varsta sunt hraniti zilnic cu „junk food” si „fast food”.
Lucruri surprinzătoare în Irlanda de Nord: Nu ai voie sa iti lasi copilul singur in masina nici cat sa te duci in benzinarie si sa platesti pentru combustibil. Sau in casa, nici daca doarme, nici cinci minute, nici un minut. Poti fi raportat si investigat. Mi se par niste reguli de bun simt, insa nu am auzit de ele in Romania.
Multumesc, Mona!
5 comments