Dana, Ovidiu și fetița lor Elena s-au mutat în Stuttgart în 2012. Nu era primul lor contact cu Germania. Ovidiu studiase la Darmstadt pe când era student, iar cea mai bună prietenă a Danei locuiește de mulți ani în Germania și au vizitat-o de mai multe ori. Însă mutarea a fost o cu totul altă poveste, mai ales că fetița lor Elena tocmai împlinise 6 ani și trebuia să înceapă școala într-o clasă cu predare în limba germană fără a cunoaște limba. În 2014 a venit pe lume și al patrulea membru al familiei, Alex. Despre adaptarea într-o țară nouă, despre naștere, primii ani de școală (intr-un sistem educational fantastic) și viața de familie în Germania o las pe Dana să ne povestească.
Despre primul contact cu Germania: Prima dată am ajuns în Germania in anul 2008, cand am fost in vizita la o foarte buna prietena. Peste tot pe unde mergeam simteam ca sunt binevenita cu copil mic – in restaurante erau amenajate mici locuri de joaca pentru cei mici, la toalete erau locuri de schimbat scutecele copiilor. Am fost impresionata de piscine – pana si in cel mai mic sat se gasea piscina care avea, desigur, si bazin pentru bebelusi. Foarte multe locuri de joaca pentru cei mici, pentru toate buzunarele, si facute foarte simplu. Imi amintesc ca am fost intr-o duminica intr-un loc numit “Șura de joaca”, am platit 3 euro de persoana pentru o zi intreaga. Acolo erau foarte multe jucarii din lemn, biciclete, triciclete, trambuline, saltele, piscina cu bile. Pe margine erau banci si mese unde puteai veni cu mancare si bautura de acasa, sau puteai sa iti cumperi diverse produse si de acolo sa le consumi, iar undeva la subsol era amenajata o bucatarie unde iti puteai gati singur mancarea. Fiecare client care venea acolo strangea jucariile dupa ce le folosea, isi facea curat pe masa, putea folosi tacamurile si oalele si farfuriile de acolo, apoi le spala si le punea la loc. La intoarcerea in Romania pot spune doar ca am fost foarte trista si imi ziceam “La noi de ce nu se poate?”
Despre sarcină: Controalele in timpul sarcinii au fost cam la acelasi interval ca si in Romania; consultatiile au fost gratuite, se puteau face si analize suplimentare contra cost – de fiecare data mi s-a explicat foarte clar care erau analizele ce trebuiau platite si mi s-a cerut intotdeauna acordul pentru acestea. Fiecare clinica de nasteri (de stat) avea de 2 ori pe luna “Informations Abend” pentru viitorii parinti. Intalnirea are loc, in general, dupa ora 18.00 si vine un doctor si iti prezinta spitalul, sala de nasteri și camerele (exista si camere matrimoniale – contra cost, partenerul poate dormi cu tine in camera si participa inca din primele momente la noua experienta), iar o moasa te invata tot ce trebuie sa stiti despre cresterea copilului. Fiecare isi alege singur spitalul unde vrea sa nasca, si pentru asta trebuie sa te duci cu 2 saptamani inainte sa te ia in evidenta cei de la spital si sa iti spuna ce ai de facut pentru marele eveniment. A, și chiar si la sala de nasteri exista loc de joaca pentru copii.
Cum a decurs nașterea: Dupa o experienta traumatizanta in Romania, cu primul copil, aici totul a fost perfect din punctul meu de vedere, desi am nascut tot la un spital de stat. Noul nascut a fost pus pe pieptul gol al tatalui pentru cateva minute imediat dupa nastere. Programul de vizita era zilnic de la 8 dimineata pana seara la 8, deci tatal putea sta cu tine, practic toata ziua. Singura conditie era sa se respecte programul de odihna de pranz. In camera stau cel mult 2 mamici cu bebelusii aferenti (in Romania am stat 8 femei in camera). Mancarea o primesti in camera, la pat de 3 ori pe zi. În fiecare zi iti comanzi din meniu ce doresti sa mananci a doua zi la pranz si seara, iar pentru micul dejun, cand te simti in putere, poti sa mergi in sala de mese unde se serveste bufet cu de toate, iar daca nu poti iesi pentru micul dejun vine o asistenta si iti aduce mancarea solicitata.
In dulapul din camera aveam camasi de noapte, prosoape, tampoane, lemjerie intimă de de unica folosinta, vata, dezinfectant, cearsafuri, absolut tot ce aveai nevoie pentru o sedere linistita. Tot in camera aveam masuta de schimbat bebelusul, iar la masuta aveam haine, scutece, servetele umede – nu aveai voie or nevoie sa iti aduci nimic de acasa.
Cum sunt sustinuti financiar de stat parintii: Sa iti duci copilul la gradinita / cresa costa destul de mult, poti sa iti inscrii copilul doar pentru anumite zile si doar pentru un anumit interval orar – si platesti in functie de asta. Mai sunt si acele “Tagesmutter” sau “mama de peste zi”, un fel de educatoare private, care iau acasa pana la 5 copii. Pentru a deveni Tagesmutter trebuie sa faca un curs de 3 ani si sa asigure copiilor la ele acasa un anumit spatiu, copiii trebuie sa se simta ca acasa. Pentru un progam de luni pana vineri, de dimineata pana seara poate ajunge pentru un copil pana la 800 de euro. Statul german sprijina mamele care vor sa stea acasa pana la 3 ani si li se plateste si o anumita suma. Din acest motiv mamele prefera sa stea cat mai mult acasa cu copilasii. Pe de alta parte, daca ai un venit sub un anumit nivel, statul iti plateste o diferenta de bani, si tu platesti doar un anumit procent din taxa pentru cresa sau gradinita, in functie de venit.
Cum a decurs primul an la scoala pentru Elena (care nu vorbea germana atunci): A fost foarte greu in conditiile in care niciunul dintre noi nu vorbeam germana. Am avut noroc ca Elena este o fire foarte sociabila si un copil foarte destept si s-a obisnuit usor. Cand a inceput scoala s-a imprietenit imediat cu copiii, in ciuda faptului ca nu vorbea limba. I-a fost greu si a suferit mult si dupa bunici, si dupa verisorul lasat acasa, si dupa catel, si dupa colegii de gradinita si prietenii ei din Romania. Mereu imi spunea: “Mama eu nu o sa invat niciodata limba asta germana, dar o sa le vorbesc la nemtii astia in romana pana or sa invete cu totii romana”. Acum, 4 ani mai tarziu, cam stalceste limba romana, dar cand vorbeste germana nu iti dai seama ca nu e nemtoaica.
Înotul, materie obligatorie în școală
Despre sistemul de educație german și diferentele față de cel romanesc: Diferentele sunt foarte multe si foarte mari. De exemplu fiecare clasa are maxim 23 de elevi. Fiecare copil are masuta si scaunul lui, care poate fi mutat oriunde. Copiii sunt aranjati in clasa in cerc, nu stau unul in spatele altuia, invatatoarea cu catedra este parte din cerc. La aproximativ o luna, doua, copii sunt rotiti, astfel incat pana la sfarsitul anului ajungi sa fi fost cu fiecare coleg de banca. Consider asta foarte util, pentru ca fiecare copil ajunge sa interactioneze la un moment dat cu fiecare coleg de clasa, in loc sa lege o stransa prietenie doar cu unul sau doi colegi langa care sta.
La sedintele cu parintii se discuta doar probleme legate de clasa in general, niciodata nu se discuta situatia unui anumit elev de fata cu toata lumea. O data pe an, cam pe la jumatatea anului scolar, se stabileste o intalnire cu fiecare parinte in parte unde se discuta despre copil, ce e bine, ce e rau, unde trebuie imbunatatit.
Copiii din clasa I si a II-a scriu doar cu creionul si au voie sa stearga cand gresesc. Abia in partea a doua a clasei a II-a incep sa exerseze cu stiloul, si doar cei care obtin “permisul de scris cu stiloul” au voie sa isi faca temele cu stiloul. Elena a fost foarte mandra cand a venit cu permisul acasa, fiind prima de la ea din clasa care l-a obtinut.
Invatatoarea nu corecteaza niciodata cu rosu – intotdeauna cu mov, verde, negru.
Un semestru din clasa a III-a si inca unul din clasa a IV-a inotul este materie obligatorie pe langa orele de sport. In clasa a 4-a un semestru se studiaza pentru a obtine “Permisul de bicicleta” – invata regulile de circulatie, merg la poligon, vine politistul si le explica diverse. Fara acest permis, copiii nu au voie sa mearga cu bicicleta neinsotiti de un adult pe strada. Din clasa a 5-a toti copiii merg cu bicicleta la scoala.
Vacanta de vara are 6 saptamani. In fiecare vacanta sunt programe speciale, pe varste cu diverse activitati pentru copii. Singura vacanta in care nu sunt programe pentru copii e vacanta de Craciun. Si in timpul scolii, dupa amiaza exista o multitudine de oferte pentru copii. Pentru Elena, de ex. platesc 50 de euro pe an si merge de 2 ori pe saptamana la gimnastica. Iar pentru 30 de euro la 3 luni merge in fiecare marti de la 14,30 la 18,00 la calarit. In vacanta de vara se pot inscrie copiii pentru cate 2 saptamani de luni pana vineri, de dimineata pana seara la diverse programe prin care merg in padure, fac mancare, spala, merg la ferme si ingrijesc animale. Elena este foarte incantata de aceste programe, si eu ma bucur ca are ocazia sa faca astfel de activitati.
In 4 ani de scoala primara nu a dus nimeni o floare sau un cadou invatatoarei. Singura exceptie a fost la sfarsitul clasei a 2-a, cand s-au strans de la toti parintii bani si s-a oferit invatatoarei un buchet de flori din partea intregii clase. S-a facut asta pentru ca din clasa a 3-a au schimbat invatatoarea. La inceputul clasei I s-a strans un fond al clasei de 3 euro, bani cu care la sfarsitul clasei a 2-a au facut o excursie copiii.
Un proiect foarte interesant organizat impreuna cu politia locala si companiile din fiecare oras este Kelly Insel. Undeva prin clasa I am fost convocati la o seara informationala la scoala. Ni s-a prezentat un filmulet cu divese situatii ipotetice: ce trebuie sa faca un copil cand este ademenit de cineva cu dulciuri sau cand este invitat de cineva necunoscut la o plimbare cu masina, sau daca simte ca il urmareste cineva, sau diverse alte situatii – ce trebuie facut si ce nu. Acest film a fost ulterior prezentat copiilor. Li s-a spus ca orinde ar fi, daca le este frica sau daca ii urmareste cineva, se simt in pericol pot intra in orice magazin sau loc public care are afisat pe geam pliantul Kelly Insel. Acolo sunt ajutati sa depaseasca problema, oricare ar fi aceasta.
Despre programul de somn al copiilor: Nemtii isi incurajeaza copiii sa sara peste somnul de pranz, in schimb seara se duc mai repede la culcare. La ora 19.00 toti copilasii in pat, astfel parintii pot savura cateva ore in liniste, impreuna.
Lucruri surprinzătoare în Germania: Parcurile sunt pe categorii de varsta – de ex. 2-6 ani, sau 6- 12 ani. Copiii se pot juca in parc doar in intervalul 8.00- 19.00 (sau 20.00) – daca te prinde noaptea prin parc, vecinii pot chema poliția.
Chiar de la nastere copilasii trebuie sa doarma in sac de dormit si sa li se asigure o temperatura intre 16 – 18 grade in camera.
Parintii sunt incurajati sa deschida larg geamurile pe timpul noptii, iarna, mai ales daca copilasii sunt bolnavi, raciti. Se zice ca aerul rece si proaspat stimuleaza organismul sa lupte contra bolii.
Copilasii nu trebuie sa poarte caciula, sunt incurajati sa stea cu capul liber – fie gerul cat de aprig.
Si fie vremea cat de rea, ploaie, vant, ger, copilasii trebuie sa iasa la plimbare, la joaca. Sunt incaltati cu cizme de guma si haine impermeabile si hai la joaca, prin balti, prin noroi… copii descopera lumea prin joaca.
Multumesc Dana!
4 comments