Eduard și Cristina sunt împreună în Statele Unite ale Americii de aproape 12 ani. S-au cunoscut in Iasi pe cand erau studenti, iar in 2004 Eduard a parasit orasul universitar din Moldova pentru a-și continua studiile in SUA. Un an mai tarziu l-a urmat si Cristina și așa a început “marea aventura americana”, mai intai in doi, apoi în trei și acum în patru. Pentru ca în cei aproape 12 ani petrecuti in SUA s-au născut și cele doua mici minuni ale familiei Robert (5 ani) si Albert (3 ani). De cand sunt pe pamant american Eduard si Cristina au locuit în Louisiana, Virginia, Iowa, iar de cinci ani s-au stabilit în statul Montana. Despre cum e sa locuiesti intr-o tara în care parintii sunt foarte putin sprijiniti de stat si unde nasterea unui copil te costa 15.000 de dolari si în acelasi timp sa traiesti “visul american” ne povesteste Eduard in randurile de mai jos:
Despre primul contact cu Statele Unite ale Americii: Primul impact a adus o incarcatura mixta de emotii: pe de o parte aveam acces la foate multe lucruri la care nu aveam in Romania, pe de alta parte limba era un impediment clar in a intreprinde activitati chiar si din cele mai minore. Engleza noastra nu era rea, dar am descoperit pe pielea noastra marea diferenta dintre a invata o limba straina in teorie si a o pune in practica pentru a desfasura activitati zilnice. Populatia din mediul universitar era obisnuita sa auda accente straine si, cu mici exceptii, pricepeau imediat ce vrem sa comunicam. In schimb populatia din mediu extra-universitar (magazine alimentare, restaurante, mecanici auto, etc) aveau mari probleme in a deslusi engleza vorbita cu accente straine.
In al doilea rand sistemul de viata e mult diferit de cel din Romania iar adaptarea din acest punct de vedere a durat ceva timp… aproximativ 2-3 ani.
Lucrul care m-a surprins initial a fost numarul mare de studenti straini la universitatea unde am studiat in Louisiana (LSU). In Romania in facultate am cunoscut doar studenti romani; la LSU din primul an am fost expus unui numar foarte mare de studenti straini, incluzand mexicani, columbieni, filipinezi, chinezi, indieni, nepalezi, nigerieni, coreeni, rusi, polonezi, cehi, etc. De fapt inca din primul semestru ne-am imprietenit imediat cu foarte multi studenti straini… e mai usor sa te raportezi la experientele strainilor (care de fapt trec prin experiente asemanatoare cu a ta) decat sa te raportezi la cele ale populatiei autohtone.
Cum a decurs adaptarea in tara adoptiva: In general, cred ca totul se rezuma la atitudinea cu care abordezi asemenea situatii. Noi am stiut din start ca vrem sa ne adaptam la noul mod de viata si sa ne stabilim in SUA. Adaptarea nu a fost deloc usoara. Mai bine zis, adaptarea este un proces continu, care poate inca se deruleaza intr-un fel, pentru ca noi in aproape 12 ani in SUA ne-am mutat de 4 ori, in 4 state diferite. Oricum in proportie de 99% suntem adaptati… restul de 1% se refera la diferente minore de la stat la stat.
Despre naștere în SUA și costurile pe care le implică pentru părinți: Prima sarcina a fost dificila si a rezultat in multe vizite la medic. Doua vizite au fost chiar la “urgente” pentru rehidratare.
La prima sarcina noi personal nu am avut de platit nimic pentru ca eram studenti si asigurarile au acoperit totul. La a doua sarcina nu mai eram studenti si am avut de platit 15,000 de dolari pe care i-am achitat in decursul a 2 ani. Practic depinde de ce asigurare ai si cat de mare este co-plata prevazuta in asigurare. In cazul nostru (pentru a doua nastere) asigurarea a acoperit mult mai mult decat partea achitata de noi de $15,000.00. Ambele nasteri au avut loc prin cezariana si in ambele cazuri spitalizarea mamei a durat 4 zile.
Despre concediul de maternitate si sustinerea financiara a parintilor: Noi nu primim nici un cent de la stat (si nu am primit de la nasterea copiilor). În cazul concediului de maternitate, in cel mai fericit caz, o mama poate primi un concediu de maternitate de 6 saptamani. Pe noi nu ne avantajeaza sau dezavantajeaza cu nimic acest fapt deoarece mama este casnica avand un program 100% de intretinere / ingrijire a copiilor.
Ce optiuni au mamele care vor sa se intoarcă la munca: O mama poate duce copilul la gradinita, unde programul tipic este de la 7:30 am – 5pm. Nu exista gradinte de stat in Montana! Copiii sub 6 ani sunt dati la gradinite particulare, pentru care platesc parintii. Costurile variaza imens de la stat la stat. In Montana costul tipic pentru gradinita cu program de la 7:30 am – 5pm este aproximativ $700.
Nu stim exact cat cost angajarea unei bone pe periode luni (adica luna de luna). Pe perioade scurte, de ordinal orelor, poti angaja un baby-sitter la o rata de aproximativ $10-15/ora.
Dupa ce trec de 6 ani copii pot fi dati la scoli de stat care nu trebuie platite de parinti. In schimb programul acestor scoli e in general de 5-6 ore pe zi; deci daca ambii parinti muncesc 8-9 ore pe zi, parintii trebuie sa gaseasca alternative ca cineva sa supravegheze copiii dupa orele de program scolar.
Despre sistemul educational prescolar: In decursul unei zile la gradinita copiii au un program bine stabilit pentru fiecare ora petrecuta acolo, iar parintii sunt familiari cu acest program de la inceputul fiecarei saptamani. O parte din activitati sunt: invatarea alfabetului si a sunetelor pe care fiecare litera le poate avea; foarte mare accent pe rime; construiesc cuvinte; activitati ce implica figuri geometrice si culori; sunt familiarizati cu sistemul solar, continente, si animale si pasari ce locuiesc in diferite zone geografice; activitati prin care copiii invata sa fie rabdatori, ordonati si respectuosi.
Despre viata de familie in Montana: In cazul nostru, noi insistam mai mult pe educatie decat alte familii cu copii din zona. Pentru alti parinti e mai important in stadiul actual sa lase copiii lor sa faca ce vor si sa fie independenti. Noi suntem de alta opinie cand vine vorba de programul copilului. A nu se intelege ca noi tinem copiii doar cu capul in carti; asta chiar nu e cazul. Noi insistam foarte mult pe activitati in aer liber… e una din chestiile pe care am deprins-o probabil involuntar in SUA.
De exemplu pe timp de vara copiii merg la pescuit, la batut mingea, la playground (tobogan, leagan, balansoar, etc), la biciclit, la jucat Frisbee. Copiii nostri ies zilnic din casa si efectueaza macar o activitate pe zi in aer liber. Pe timp de vara mergem des la camping cand ne permite vremea. Cateodata scoatem si caiacul pe lac sau pe rau, in functie de locatia unde mergem. Fiind un stat foarte putin urbanizat, Montana ofera posibilitatea de interactiune cu foarte multe pasari si animale salbatice. Copiii au ocazia sa hraneasca gaste, rate si pescarusi aproape saptamanal.
Nu toate activitatile au loc in aer liber. De exemplu, copiii merg saptamanal la biblioteca unde sunt programe educationale si interactioneaza cu alti copii. De asemenea, merg saptamanal la gradinita numai pe perioada diminetii; am optat pentru varianta aceasta pentru ca ei sa invete sa interactioneze cat mai bine cu alti copii. Alte activitati ce au loc in interior sunt bowling si activitati ce au loc la YMCA (un complex ce include o piscina, cateva sali de aerobica si sala de forta). Periodic YMCA au programe axate 100% pe dezvoltarea copiilor prin sport.
Si iarna petrecem mult timp afara. Spre exemplu noi am dus copiii la lectii de ski de la varsta de 5ani (Robert) si respectiv 3ani (Albert). Albert mai are de lucru, dar Robert a invatat deja “coborari” pe trasee verzi (trasee mai usoare). De asemenea, în fiecare saptmana copiii merg la sanius. Cu diverse ocazii copiii au mai mers la snow-tubing si chiar si la snowmobiling. Si chiar daca afara e frig, mergem si iarna la inot, in piscina interioara.
Cum e să trăiesti intr-o tara obsedata de securitate: La nivel national cred ca parintii sunt intr-o oarecare masura obsedati de siguranta copiilor lor. In ce privete Montana am vazut diverse situatii ce imi aminteau de copilaria noastra din Romania. De exemplu, cand ducem copiii la parcul de joaca vedem destul de multi copii de clasele I-a sau II-a ce nu sunt supravegheati de nimeni.
O masura speciala luata in SUA in toate statele, si neintalnita in Romania (cel putin in anii in care noi am copilarit) sunt autobuzele scolare. Aici nu vezi copii mergand pe jos la scoala sau asteptand in statia de autobuz (noi cel putin nu am vazut). Nu! Cand parintii isi inscriu copiii la scoala li se pune imediat la dispozitie autobuzul scolii. Soferii isi fac traseele in asa fel incat sa ridice toti copiii si sa ii duca la scoala. Aceste autobuze opresc in mijlocul strazii cand un copil trebuie sa urce sau coboare; este ilegal sa depasesti autobuzul scolar cat timp este oprit, iar pedepsele pot rezulta in suspendarea permisului de conducere, sau chiar mai rau, in functie de numarul de abateri de la regula si in functie de stat/oras.
In ceea ce priveste legile, acestea sunt facute de asa natura sa protejeze copilul, dar statul nu intervine in treburile familiei decat in situatii limita (de exemplu pariniti ce beau sau se drogeaza in mod repetat si pun in pericol siguranta si viata copilului); orice altfel de situatii ar fi imediat considerate abuzuri. Spre exemplu ce s-a intamplat in Norvegia cu copiii familiei Bodnariu nu ar fi posibil in SUA… fara discutie.
Despre americani: De cand suntem in Montana prietenii nostri de zi cu zi sunt doar americani, si asta nu pentru ca am avea noi ceva cu romanii, ci pentru ca nu mai sunt alti romani in orasul in care locuim. In mare parte oamenii sunt prietenosi si receptivi. As putea zice ca la foarte multi americani in special din Montana conteaza sa fii emigrant legal. SUA are o mare problema cu migratia ilegala dinspre America de Sud si America Centrala (in special Mexic), iar din pricina asta multi americani de rand sunt foarte sensibili in privinta acestui subiect. De asemenea, in Montana oamenii s-au opus si se opun cu desavarsire primirii de emigranti din Orientul mijlociu si au fost si proteste organizate pe seama asta.
Noi personal am putea spune ca americanii sunt persoane foarte prietenoase si calde cu strainii (mai ales cu europenii), dar probabil cetateni ar unor natiuni din Orientul mijlociu ar avea o opinie diferita.
Patru lucruri surprinzătoare în Statele Unite:
1. SUA are un guvern predominant axat pe ideologii liberale si conservatoare, iar tara este axata 100% pe o economie capitalista. Multe lucruri esentiale din viata de zi cu zi sunt foarte diferite de lucrurile intalnite in Romania, sau probabil alte tari europene cu orientare social democrata. Cateva exemple sunt enumerate mai jos:
Fiecare cetatean major are dreptul de a cumpara arme de foc, cu exceptia celor cu probleme psihice si a celor gasiti vinovati de diverse crime. Pentru a putea purta armele in public oamenii trebuie sa faca niste cursuri si sa aplice pentru permis de port-arm. Pentru a detine arme in locuinta proprie nu iti trebuie niciun fel de permis.
2. Educatia universitara se plateste de catre student, nu e garantata de stat. In functie de universitate anul scolar poate costa intre 10,000 de dolari si 40,000 de dolari sau chiar mai mult (de exemplu anul scolar la Harvard Law School pe 2015-2016 costa in jur de $57,200.00; pe anul scolar 2016-2017 va creste la 59,550.00. Preturile astea sunt doar pe scolarizare si nu includ alte cheltuieli cu manuale, insurance etc).
3. In SUA nu exista pensii (ele sunt, dar intr-o proportie nesemnificativa). Fiecare om de rand trebuie sa puna bani deoparte pentru anii de batranete; nu te obliga statul sa o faci, cum e in Romania. Acesti bani se pun in niste conturi specializate numite 401K. De obicei, banii sunt investiti in stocks si bonds (actiuni) si cresc pe perioada anilor de munca. Nu tot omul de rand stie cum functioneaza piata de investitii, motiv pentru care multi oameni apeleaza la firme autorizate de management a fondurilor. In schimb multi oameni nu realizeaza importanta acestor conturi 401k pentru anii de batranete si nu contribuie destul de mult (sau deloc) la aceste conturi. Pe masura ce inainteaza in varsta devin neangajabili si traiesc din ce in ce mai rau pentru ca nu au salvat destui bani in anii in care ar fi putut sa o faca.
4. In SUA exista o baza de date centralizata despre istoria fiecarui individ, sub numele de “Credit History”. Aceasta “istorie” individuala este un indicativ despre ce credibilitate si garantii prezinti ca persoana in numeroase situatii: de exemplu daca vrei un imprumut la banca si ai un “credit history” rau, se poate sa nu primesti banii doriti; sau daca aplici pentru a sta in chirie intr-o casa sau apartament se poate sa nu primesti casa/apartamentul in chirie pentru faptul ca nu prezinti garantii; sau ca sa primesti apartamentul/casa in chirie ti se poate cere un avans urias pentru situatii in care s-ar putea sa te faci nevazut fara a plati chiria sau pentru cazuri in care creezi stricaciuni in apartament/casa. Orice factura neplatita (banci, spitale, dentisti, factura telefonica, chirie, etc) are potentialul sa iti afecteze negativ “Credit History”.
Sigur mai sunt alte lucruri diferite fata de Romania, dar nu ne vin acum in minte.
Iti multumesc mult Eduard!
Pe aceeași temă:
Părinte în Germania! Despre naștere, permisul de stilou și un program de somn pentru părinți
