Poate părea cam dur titlul acesta, dar nu este o exagerare. Marea majoritate a copiilor, încă dinainte de a împlini 2 ani, primește în fiecare zi doze mai mari sau mai mici dintr-un drog periculos. Nu îi rezistăm nici noi, adulții, și nici copiii. Însă în cazul lor situația e și mai gravă. Drogul despre care vorbesc ia astăzi multe forme: tableta, Xbox, smartphone și altele device-uri care îi țin pe copii liniștiți, dar captivi într-o altă lume, departe de cea reală.
Toate au fost reunite sub denumirea de “drog” nu de către mine, ci de medici, psihologi, oameni de știință care în ultimii ani au făcut zeci, sute de studii pe această temă. De exemplu, ultimele cercetări, în cadrul cărora a fost urmărită activitatea cerebrală a copiilor în timp ce erau expuși la dispozitive electronice, au arătat că acest dispozitive au același efect asupra cortexului frontal (adică acea parte a creierului care controlează funcțiile executive, inclusiv gestionarea emoțiilor) ca și heroina (sursa). Nu e de mirare astfel de ce psihologii și cercetătorii din domeniu au botezat iPad-urile și smartphone-urile HEROINA ELECTRONICĂ sau DIGITALĂ. Tehnologia este foarte excitantă pentru creier și determină creșterea nivelului de dopamină (unul dintre principalii neurotransmițătorii de la nivelul sistemului nervos ‘implicat” în problemele de dependență) la fel de mult ca în cazul sexului la adulți.
E trist, revoltător, de-a dreptul incredibil, dar da, creierul unui copil care joacă Minecraft sau cine știe ce alt joc în fața unui ecran arată la fel ca al unui adult drogat cu heroină. De aceea este atât de greu să îi desprinzi pe copii de telefon, de tabletă sau de televizor. S-au făcut sute de studii clinice în ultimii ani pe acest subiect și toate au arătat că expunerea la dispozitive electronice duce la depresie, anxietate, agresiune și chiar la comportamente de-a dreptul psihotice în care copilul pierde legătura cu realitatea.
Ce putem face noi, părinții
Primul și cel mai important lucru pe care îl putem face noi, părinții este să prevenim. Recuperarea în cazul dependenței de dispozitive electronice (cu precădere jocuri) este foarte dificilă, chiar mult mai dificilă decât în cazul dependenței de heroină, pentru că ele sunt peste tot, la orice pas. Toată lumea le folosește, astfel încât e greu să îl ții pe copil sau pe adolescent departe de ele.
“După ce am lucrat cu peste 1.000 de adolescenți și copii în ultimii 15 ani pot spune că cea mai bună soluție, în cazul dependenței de dispozitive electronice, este prevenția. O dată ce un copil a depășit limita și a devenit dependent de dispozitivele electronice, tratamentul poate fi foarte dificil. Am descoperit că e mai ușor să îi tratez pe dependenții de heroină și metamfetamină decât pe cei pierduți în rețeaua jocurilor video sau pe cei care au dezvoltat o dependență de Facebook și social media”, spune dr. Dr. Nicholas Kardaras, unul dintre cel cunoscut medici americani specializați în tratarea dependențelor.
Articolul din New York Post de unde am extras informațiile prezentate mai sus a fost un mare semnal de alarmă pentru mine. Recunosc, nu fac parte dintre acei părinți care își țin copiii departe de orice dispozitiv electronic, deși aș vrea.
Și, deși Sabina are program scurt la televizor și la telefon (tabletă nu avem din fericire), tot m-am confruntat uneori cu accese de furie din partea ei în momentele în care îi ceream să închidă telefonul sau televizorul. Citind aceste informații am realizat cât de gravă este de fapt problema și la ce risc de ne expunem copiii atunci când îi lăsăm să se joace în fața unui ecran.
Cred că până la vârsta de 7 ani, un copil nu ar trebui să petreacă mai mult de 30 de minute/zi – 1 oră (maxim) în fața unui ecran, fie că e televizor, tabletă, laptop sau telefon. Nu există nicio aplicație educativă care să nu poată fi replicată în lumea reală. Nu există niciun joc care să îl învețe pe copil mai multe decât o experiență reală. E adevărat, cea din urmă ne solicită pe noi părinții mai mult, e mai obositoare (tot pentru noi), însă dacă punem în balanță beneficiile timpului de calitate petrecut împreună cu copiii noștri și riscurile mari la care îi expunem dacă îi abandonăm tehnologiei, cred că alegerea este mult mai ușoară.
3 comments
Copiii doresc sa se joace si sa comunice. Este ceva firesc, normal, natural. Atunci cand membrii familiei nu le acorda atentia dorita ei cad victime acestor … droguri digitale. Se joaca pe tableta pentru ca parintii nu mai au timp sa se joace cu ei in parc sau in curte. Ei comunica cu necunoscuti pe retelele de socializare pentru ca parintii nu mai au timp sa discute cu ei.
Cunosc familii in care copii sunt crescuti de bone. Parintii pleaca la munca inainte ca cei mici sa se trezeasca si revin dupa ce adorm. Mai discuta cu ei la telefon sau pe skype.
Micuta mea energizanta are acces la toata tehnologia din casa. Si non stop de atentia ambilor parinti.
Sunt total de acord. Copiii isi doresc foarte mult sa petreaca timp cu parintii. De asta au nevoie cel mai mult. De exemplu, atunci cand Sabina se mai uita la desene animate si voiam sa o “dezlipesc” de ecran tot ce trebuia sa fac era sa ii spun: “Hai sa ne jucam impreuna!”. Lua telecomanda si inchidea singura televizorul. Eu o las acum in medie cam 30 de minute/zi sa se uite la desene animate sau se joace pe telefon, insa imi doresc foarte mult sa le elimin de tot. Cel putin deocamdata. Va veni si vremea, cand va mai creste un pic, cand nu o voi mai putea tine departe de tehnologie. Expunerea trebuie sa fie insa limitata, de preferat educativa, si sub controlul permanent al adultilor.