Eram la cumpărături într-un mare magazin cu haine pentru adulți și copii, cu Sabina. Trebuia să cumpărăm un cadou pentru o prietenă de-ale Sabinei. Ne uitam la rochițe, la bluze, vorbeam… De obicei ne ținem de mână, dar pentru a scoate (și a pune la loc) umerașele cu rochii și bluze aveam nevoie de ambele mâini, așa că i-am dat drumul. Mă uitam însă la ea periodic și o consultam tot timpul cu privire la hăinuțele pe care le studiam.
La un moment însă, realizez că Sabina nu mai este lângă mine. Încep să o caut printre rafturi și haine. O strig! Nimic, niciun răspuns! Deja intrasem în panică. O strig și mai tare. Muzica era dată la un volum mare în magazin și încercam să o acopăr, dar fără niciun rezultat. Alergam dintr-o parte în alta. Nu înțelegeam! În câteva secunde parcă se evaporase. Apoi o aud. Era la zona cu accesorii și tocmai alesese un colier cu Ana și Elsa pentru prietena ei. Nu se îndepărtase mult de mine, însă cum ea este mică, iar magazinul plin de rafturi și mese cu haine, nu am văzut-o. În cele câteva zeci de secunde în care o căutasem în mintea mea se derulaseră scenarii terifiante. Picioarele îmi erau ca de gumă. În acel moment, am lăsat totul baltă, m-am așezat la nivelul ei și i-am spus cât de tare m-am speriat că a plecat de lângă mine și cât de periculos este pentru ea să se îndepărteze de mine. Am stabilit împreună să nu mai plece niciodată de lângă mine fără să mă anunțe și mai ales fără să îmi arate locul în care se duce pentru a o putea supraveghea de la distanță.
Întâmplarea a avut loc în urmă cu câteva luni și mi-a dat mult de gândit. Dar mai ales am realizat că nu am stabilit cu ea câteva reguli elementare pentru siguranța ei. Până atunci, mă gândisem că oricum e cineva lângă ea tot timpul (eu, tati sau bunicii), că e supravegheată, dar nu realizasem cât de rapid se pot schimba lucrurile. Așa că am început să o învăț câteva reguli de bază pentru siguranța ei, reguli care pot fi reținute ușor la 4 ani.
1. Am învățat-o numele noastre complete (inclusiv numele de familie), dar și adresa noastră (strada și numărul). Dacă se va pierde vreodată de noi (ceea ce sper să nu se întâmple) să știe să ofere aceste informații.
2. I-am spus ca în cazul în se pierde în parc sau la locul de joacă să ne strige pe numele mic (Nicoleta, Claudiu), nu mami și tati. Într-un loc plin cu copii mici, care strigă toți după mami și tati, e greu să distingi repede vocea copilului tău. Mi s-a întâmplat să fiu într-un astfel de loc și să am impresia că mă strigă Sabina, când de fapt ea era chiar lângă mine, iar cel care striga era un alt copil.
3. Tot pentru cazurile în care s-a îndepărtat de noi și nu ne mai vede am învățat-o să ceară ajutorul unei mame. Dintre toate persoanele străine alături de care s-ar afla, mamele sunt cele mai de încredere și mai empatice cu un copil mic. Pe locul al doilea la capitolul încredere sunt femeile (în general), chiar dacă nu au un copil alături.
4. Să nu accepte nimic de la o persoană străină (înghețată, ciocolată, prăjitură, etc) și mai ales să nu meargă nicăieri cu o persoană străină. Dacă o abordează un străin să mă strige imediat pe mine sau pe tati. Sau dacă un adult o cheamă să îl ajute cu ceva să refuze și să fugă de lângă el. Adulții care au nevoie de ajutor trebuie să îl ceară unui alt adult și nu unui copil.
5. Nimeni nu are voie să o atingă, să o îmbrățișeze, să o pupe fără a-i cere voie. Am discutat despre asta cu ea de mai multe ori și am luat măsuri concrete pentru a întări această idee. Dacă un copil învață de timpuriu ca are putere de decizie absolută asupra propriului corp, în viitor va ști să detecteze comportamentele deviante, și când cineva a depășit limitele bunei cuviințe. Și implicit va ști să identifice o persoană periculoasă pentru a anunța părinții sau alți adulți responsabili din preajma lui.
Cea mai importantă măsură de siguranță rămâne prevenția. Copilul trebuie supravegheat tot timpul. Și în mod ideal privirea noastră ar trebui ațintită permanent asupra lui. Însă practic nu e posibil tot timpul. Dacă cel mic nu e în brațele noastre, în căruț sau în marsupiu există posibilitatea ca el să se îndepărteze de noi. Sunt suficiente două secunde într-un supermarket aglomerat pentru a-l pierde din priviri. Și de aceea e important să îl învățăm câteva reguli esențiale pentru siguranța lui.
Dacă îți plac articolele Jurnal de părinte dă un Like paginii de Facebook sau abonează-te la Newsletter pentru a primi săptămânal ultimele articole publicate pe blog.
