Orice sfârşit vine la pachet cu o doză de nostalgie şi nevoia de a ne întoarce spre noi înşine. Fie că e finalul unei vacanţe, al unei relaţii sau finalul anului. Şi asta pentru că fiecare sfârşit ne duce cu gândul la un nou început. Iar atunci când porneşti pe un drum nou e bine să ai o hartă cu tine. La intrarea în noul an, harta se compune din lecţii din trecut şi speranţe de viitor. Realizările şi eşecurile din anul care se încheie ne vor călăuzi în următoarele 365 de zile. Pentru că fiecare an care se încheie dezvăluie mai multe despre noi, despre ce putem face şi ce nu şi despre cât de multe suntem dispuşi să sacrificăm pentru a ne împlini visele. Dacă vrem cu adevărat să ne cunoaştem şi suntem sinceri cu noi, o privire atentă spre anul care se termină ne va dezvălui cum trăim noi cu adevărat: într-o continuă aşteptare, sperând că viaţa ne va aduce noi oportunităţi de creştere şi împlinire sau proactiv – creând singuri oportunităţile pe care ni le dorim.
Suntem oameni în continuă devenire şi atunci e normal să ne dorim ca fiecare an nou ce vine să ne transforme într-o versiune mai bună a noastră.
La finalul lui 2015, mi-am propus să fiu mai curajoasă. Şi într-o mare măsură am reuşit. De fapt, 2016 a fost un an al schimbărilor şi al începuturilor, un an în care am ieşit mult din zona mea de confort şi astfel am descoperit resurse pe care nu credeam că le am.
Pe scurt în 2016:
– Mi-am dat demisia şi am plecat din presă după aproape 11 ani în domeniu. Practic, am renunţat la profesia mea cu puţin timp înainte de a împlini 34 de ani.
– Am lansat jurnaldeparinte.ro şi m-am simţit mai vulnerabilă ca oricând scriind despre mine, despre temerile mele şi despre greşelile pe care le-am făcut. Am acceptat că nu toată lumea este de acord cu mine şi am citit cuvinte jignitoare la adresa mea fără a mă lăsa înfluenţată de ele. Dar am avut parte şi de foarte multe feed-backuri pozitive şi m-am bucurat să descopăr atât de mulţi părinţi care îşi respectă copiii, care se conectează cu ei şi înainte de a reacţiona caută motivele reale din spatele comportamentului copilului. Am descoperit părinţi conştienţi care au încredere în vocea copilului lor şi nu încearcă să o reducă la tăcere.
– Am învăţat lucruri de care nu mă credeam capabilă. Deşi sunt absolventă de ştiinţe umaniste pe toată linia liceu- facultate-master, anul acesta am decis să explorez domeniul momentului: IT-ul. Am învăţat multe şi cu folos (spun eu). Am obţinut o certificare în SQL (baze de date), am învăţat web design şi un pic de programare. Şi iată-mă la final de an, capabilă să construiesc singură – singurică un website nou.
– Ultimele săptămâni din 2016 au venit cu un nou job. Deci un sfârşit şi un început, la pachet. Nu ştiu unde mă va duce noul drum, însă am mai multă încredere în mine ca niciodată.
– Cel mai mare câştig al anului este însă timpul pe care l-am petrecut cu Sabina. Nu mai stătusem atât de mult timp împreună, din primul ei an de viaşă, când eram în concediu de maternitate. Şi mă bucur mult pentru aceste luni preţioase în care am privit-o, am admirat-o şi am învăţat atât de multe de la ea.
Anul 2016 a fost un an în care mi-am asumat riscuri, dar nu regret niciuna dintre deciziile pe care le-am luat. Din contră, îmi propun ca în 2017 să depăşesc noi limite de confort.
Nu ştiu ce va aduce anul care vine, dar când ceasul va anunţa primele secunde din 2017 eu îmi voi pune o singură dorinţă: să petrec cât mai mult timp de calitate cu oamenii pe care îi iubesc.
Iar vouă, oameni frumoşi, vă doresc acelaşi lucru: ca în 2017 să vi se împlinească cea mai mare dorinţă pe care o purtaţi în suflet!
2 comments
LA MULTI ANI si multumim pentru informatiile valoroase pe care le imparti cu noi!
La mulți ani! Mulțumesc și eu pentru că mă citiți!