Oare de ce plouă? De ce apare curcubeul? De ce păsările pot zbura și oamenii nu? De ce marea e albastră?
Orice proces de învățare începe cu un de ce. Cunoașterea este rezultatul curiozității, a abilității de a pune întrebări și a dorinței de a afla mai multe despre lumea în care trăim. Curiozitatea îi ajută pe copii să dezvolte idei, să fie creativi și să rezolve probleme. Și încă ceva. Știați că atunci când sunt curioși și concentrați în căutarea unei soluții ei sunt mai fericiți? Se pare că în astfel de momente celulele încep să producă o cantitate mai mare de dopamină, o substanță ce induce o stare de mulțumire și fericire.
Mulți copii și părinți se pregătesc de începerea școlii și mă gândesc cât de frumoși ar fi anii de școală, dacă procesul de predare ar fi bazat pe curiozitatea naturală a copiilor. Păstrând această curiozitate vie, totul devine interesant, chiar și învățarea scrisului, chimia sau fizica.
Dar dacă școala nu știe cum să folosească această curiozitate pentru a educa, dacă o inhibă cu planuri de lecții rigide și enunțuri complicate dictate cu autoritate, e datoria noastră, a părinților, să ne asigurăm că ea rămâne intactă. Încă din primii ani de viață ai copilului trebuie să le încurajăm curiozitatea, să îi ajutăm să și-o dezvolte și să o păstreze ca bază a procesului de învățare.
Dar cum îi putem ajuta pe copii să păstreze această curiozitate naturală? Ce putem face pentru a transforma învățarea istoriei sau a geometriei în activități la fel de interesante și captivante ca ridicarea primului castel din cuburi de lemn sau descoperirea primelor gâze în iarba din parc? Care sunt principiile de bază pe care ar trebuie să le respectăm pentru a hrăni curiozitatea copiilor noștri?
1. Autonomia. Autonomia stă la baza cunoașterii și a curiozității. Doar lăsând copilul liber să exploreze, acesta își va putea descoperi pasiunile, interesele, va încerca lucruri noi, va face greșeli și va învăța să depășească obstacole și să caute soluții. În plus, va căpata și stimă de sine, va avea mai multă încredere în forțele proprii și în capacitatea lui de a găsi soluții. Lasă-l să alerge, să își pregătească singur mâncare, să spele vase, să se cațere pe tobogan, pe gard, să încerce lucruri noi. Încurajarea autonomiei copilului nu echivalează însă cu ignorarea lui. Autonomia copilului se dezvoltă sub supravegherea noastră.
2. Încurajarea pasiunilor. Curiozitatea naturală a copiilor îi va conduce automat către subiecte și activități care îi atrag. Încearcă pe cât posibil să reziști tentației de a spune “Nu” sau ‘Lasă păpușile, mai bine uită-te pe cărți sau construiește ceva”. Dacă un copil primește astfel de replici, la un moment dat va învăța că sunt alte lucruri mai importante decât subiectele care îl atrag pe el. Ideal ar fi să îl încurajăm să învețe mai multe despre subiectul lui de interes. De exemplu, în loc să îi interzici unui băiețel să se joace cu păpuși ai putea să îl încurajezi să creeze povești cu ele, să pună în scenă spectacole, să își dezvolte creativitatea.
3. “De ce? De ce? De ce?” Când ești întrebat/ă de 100 de ori pe zi “De ce?” e ușor să îți pierzi răbdarea și să începi să răspunzi în doi peri sau chiar deloc. Însă această etapă a “De ce-urilor” este extrem de importantă în dezvoltarea copiilor și o ocazie excelentă pentru părinți să încurajeze curiozitatea. E important să le răspundem copiilor de fiecare dată când ne întreabă ceva, să le explicăm și să discutăm cu ei pe tema care îl interesează pe cel mic. E adevărat că vor fi multe întrebări la care nu vom avea răspuns pe loc, însă putem să le spunem chiar așa “Nu știu răspunsul la această întrebare acum, dar o să îl caut și apoi o să vorbim împrună despre el . Vrei să mă ajuți?”. Copilul va aprecia sinceritatea noastră și va învăța că orice “Nu știu” are o soluție, un răspuns. Tot ce trebuie să faci e să îl cauți. La fel de important, în opinia mea, e să le punem și noi întrebări. Atunci când nu reușesc să găsească soluție, îi putem ajuta punându-le întrebări ajutătoare. “De ce crezi că s-a dărâmat turnul tău? Ce crezi că ai putea face data viitoare ca să nu se dărâme? Oare baza asta e suficient de puternică ca să îl susțină? Cum ai putea să o faci mai rezistentă?”.
4. Flexibilitate și soluții noi pentru probleme vechi. Folosim creioanele ca să colorăm și orezul pentru a ne hrăni, nu? Dar dacă le putem folosi și în alt mod? Dacă folosim creioanele pentru a construi, așezându-le cu precizie unele peste altele pe orizontală? Dacă colorăm orezul și apoi îi lăsăm pe copii să îl presare (lipească) peste formele desenate anterior pe hârtie? Sau dacă îl folosim pentru a ascunde piese de puzzle? Este important să îi învățăm pe copii să fie flexibili în gândire, să nu se oprească la prima soluție, să vadă potențial în orice și să știe că pentru orice problemă există mai multe soluții. Trebuie doar să le caute.
5. Greșelile sunt oportunități de învățare. E natural să ne dorim ca cei mici să fie fericiți tot timpul și să aibă succes. Și tocmai de aceea avem tendința de a interveni rapid atunci când cei mici au greșit și sunt supărați, dezamăgiți sau frustrați. Însă greșelile au rolul lor. Îi învață pe copii să caute soluții, să se “ridice” și să încerce din nou. Atâta timp cât nu sunt în pericol ar trebui să îi lăsam să se descurce singuri. Trebuie să le oferim încurajări și nu soluții. Iar dacă este nevoie, să le punem câteva întrebări care să îi aducă mai aproape de soluție, pe cont propriu. Și mai ales, trebuie să îi învățăm că greșelile sunt doar oportunități de învățare. Este o mare diferență între “Nu ai reușit” și “Nu ai reușit încă“.
6. Diversitate și mediu stimulant. Și să nu uităm cât de important este mediul în care trăiesc copiii. Weekend-urile sunt ocazii excelente pentru noi aventuri și explorări. Vizite la Gradina Zoologică, la Muzeul “Antipa”, la Orășelul cunoașterii sau în parc sunt tot atâtea ocazii de la hrăni și dezvolta curiozitatea, de a le pune întrebări și a răspunde la ele. Dar și casa în care locuiesc e importantă. Asigurați-i o bibliotecă consistentă încă din primii ani, citiți împreună, pregătiți turtă dulce sau clătite, faceți experimente și lăsați-l pe cel mic să facă singur cât mai multe activități. Gândiți-vă la oportunitățile de învățare (și la timpul petrecut împreună) și nu la dezordinea care rămâne în urmă.
Voi ce activități faceți pentru a dezvolta curiozitatea copiilor? Și care au fost cele mai dificile/haioase întrebări pe care vi le-au pus copiii?
Sursa foto: pexels.com
