Nu e niciun secret! Ceea ce copiii își doresc cel mai mult pe lumea asta suntem noi, părinții. Timpul nostru, brațele noastre, atenția noastră, dragostea noastră necondiționată sunt lucrurile la care ei tânjesc cel mai mult. Odată toate aceste lucruri asigurate, ei pot trece la capitolul următor: jucăriile și activitățile distractive.
Eu sunt adepta vorbei “less is more” și atunci când vine vorba de jucării. O cameră plină de jucării colorate, gălăgioase, cu lumini, îl obosește teribil pe copil. Însă o cameră aerisită, ordonată (când nu ai multe lucruri ordinea se menține mai ușor) cu jucării puține, dar de calitate, care îi antrenează “mușchii” minții și ai corpului, este mai potrivită, mai ales la vârste mici. În camera de joacă a Sabinei, majoritatea jucăriilor sunt organizate pe rafturi și etajere, cât mai aerisit. Inspirată de pedagogia Montessori, am încercat să împart spațiul de joacă în zone: lectură, artă, construcții, activități. Ca și în cazul cărților, activitățile și jucăriile aflate la dispoziția ei sunt schimbate periodic prin rotație pentru a nu se plictisi și pentru a-i atrage mereu atenția cu ceva nou. În plus, la o nouă revedere a unei jucării vechi ar putea descoperi noi moduri de a o folosi la care nu se gândise în urmă cu 2 săptămâni – 1 lună.
Tot pe categorii vor prezenta și eu sugestiile mele, pentru că este modul în care gândesc atunci când achiziționez ceva nou pentru copilul meu. Mă întreb înainte: Care sunt pasiunile ei în acest moment? Ce abilitate nouă aș vrea să dobândească sau ce abilitate veche ar trebui consolidată și întărită? Ce activitate i-ar hrăni curiozitatea și plăcerea de a descoperi?
Așadar, pentru pasionații de povești și lectură, bineînțeles vă recomand să cumpărați cărți. Am scris deja despre cărțile preferate ale Sabinei aici. As mai adăuga o recomandare, ultima noastră achiziție – Incredibilul băieţel mâncător de cărţi, scrisă și ilustrată de minunatul Oliver Jeffers. Este o poveste amuzantă despre un băiețel pe nume Henry care descoperă că îi place să mănânce cărți. Tot devorând cărți, Henry descoperă că devine din ce în ce mai isteț. Iar el vrea să fie cel mai isteț băiat de pe Pământ. Numai că lucrurile se complică la un moment dat. Începe să aibă grave probleme cu stomacul și, mai mult, pentru că deja mănâncă prea multe cărți deodată și prea repede, informațiile extrase din cărți se distorsionează, iar Henry ajunge să nu mai aibă curajul să vorbească pentru că niciodată nu ies cuvintele care trebuie. Și uite așa renunță să mai mănânce cărți și descoperă plăcerea de le citi. Este o poveste amuzantă despre importanța cărților în viața noastră și despre plăcerea de a le citi. Un alt mesaj al cărții este că lucrurile nu pot fi grăbite. Pentru a deveni isteț (poate chiar cel mai isteț copil de pe Pământ) este nevoie de timp, de muncă și de multe cărți citite pe îndelete.
În jurul vârstei de 3 ani, copiii devin pasionați și de jocurile de rol. Reinventează și pun în scenă poveștile auzite sau scenele din desene animate, devin eroi sau eroine din povești sau medici, dentiști, bucătari, aviatori etc. În aceste cazuri, sigur le-ar face plăcere să primească: truse de medic, circuite de tren, fermă cu animale, marionete, seturi cu garaje și mașinuțe, bucătării și ustensile specifice, etc. Sabinei îi place mult trusa ei de medic. Ne ia pe noi, părinții și pe păpuși la control aproape zilnic. Ne ascultă respirația pentru răceli , ne verifică urechile să nu avem otită și aproape de fiecare dată ne face și câte o injecție care “doare, dar nu durează mult”. Îi mai place mult și un set cu plastilină “La dentist” în care trebuie să realizeze dinți, plombe, etc.
Pentru copiii cărora le plac activitățile mai migăloase, care le pun la treabă imaginația, logica, dar și mâinile în același timp vă recomand jocurile de construcție. Mai exact seturi de cuburi și alte forme din lemn, lego, dar și jocurile de construcție cu tuburi sau cele cu roți dințate (în acest moment pe lista noastră). Sabinei îi place mult să se joace cu piesele lego. Construiește castele, case, adăposturi pentru animale. Uneori e fixată pe respectarea instrucțiunilor din carnețelul jocului, alteori improvizează. Seturile lego sunt singurele pe care nu le-am luat niciodată din camera ei (în cadru operațiunii mele de schimbare a jucăriilor prin rotație) pentru că au prezentat tot timpul un interes pentru ea. Se mai joacă (dar nu la fel de des) cu formele solide din lemn, luate de noi de la Ikea. Îi place să construiască turnuri înalte și încearcă de fiecare dată să pună cu precizie cât mai multe forme una peste alta înainte de a se dărâma.
De pe la doi ani am început încet, cu Sabina, activitățile pentru scris. Nu, nu am început să o învăț să scrie, doar să îi pregătesc mâinile, să îi exersez mușchii pentru a ține creionul, stiloul în mână. Primele activități de manipulare și dexteritate (înainte de 2 ani) au fost cu puzzle-urile incastru, însă când a crescut am trecut la jocurile de șnuruire sau la pescuitul cu undițele magnetice (pentru precizie). Jocurile de șnuruire le folosim și la drumurile lungi cu mașina. În magazine (online din ce am constatat până acum), se găsesc multe tipuri de astfel de activități de șnuruire și înșiruire: cu mașini, cu peștișori, mânuțe și chiar povești de construit pe șnur.
O serie de jucării educative care îi plac mult Sabinei sunt cele tip puzzle și tangram. A început să facă puzzle (cu 6 piese) cam de la un an și opt luni și de atunci a rămas printre activitățile ei preferate. Însă în timp am evoluat către modele mai complexe. La doi ani și un pic a primit și primul joc tangram și i-a plăcut să reconstituie imaginile de pe cutie cu ajutorul formelor geometrice. A fost și o ocazie numai bună pentru a consolida cunoștințele despre forme geometrice și culori.
Copilăria este o perioadă în care cei mici se descoperă pe ei înșiși și pasiunile lor. Este perioada în care trebuie lăsați să experimenteze. Iar activitățile artistice sunt cele în care copiii ar trebui lăsați să improvizeze și să încerce lucruri noi. Cumpărați-le copiilor creioane colorate, carioci, pensule și acuarele și lăsați-i să își dea frâu liber imaginației. În librării am descoperit și forme din ceramică pe care le pot picta copiii așa cum își doresc. Mult mai ieftine sunt farfuriile de unică folosință din polistiren care pot fi și tăiate și transformate în tot felul de forme pentru a fi apoi pictate de cei mici. Noi am mai adus din parc pietre și ghinde pe care Sabina le-a colorat acasă, iar într-o zi am luat la pictat și un pumn de paste în formă de fundiță (farfalle) pe care mai apoi le-a lipit atent pe o foaie de hârtie.
Pentru micii Mozart puteți opta pentru instrumente muzicale, în funcție de preferințele fiecărui copil. Sabina are un xilofon/pianină și o chitară. Pe primul îl are de un an și jumătate și mai susține și acum concerte la el. Chitara însă s-a stricat cam repede și trebuie înlocuită.
Iar acum că a venit în sfârșit primăvara și putem petrece mai mult timp afară putem să ne gândim și la activitățile de exterior. Copiilor le place mișcarea în aer liber, au multă energie și ea trebuie consumată. Așa că o bicicletă sau o trotinetă ar fi un mijloc numai bun pentru a pune mușchii în mișcare și pentru a consolida menținerea echilibrului.
Cel mai important însă atunci când facem o nouă achiziție în materie de jocuri și jucării este să întrebăm copilul ce își dorește, ce îi place să facă, ce i-ar plăcea să învețe. Dacă alegerea e prea grea atunci restrângem opțiunile și facem o listă cu jucării educative potrivite pentru vârsta lui și îl lăsăm pe cel mic să decidă.
