Se spune despre înțelepciune că se dobândește o dată cu înaintarea în vârstă. Cu cât ești mai în vârstă cu atât ești mai înțelept, pentru că ai văzut atât de multe, ai asistat la schimbări, evenimente, ai cunoscut oameni, ai iubit, ai disprețuit, ai emoționat,etc. Dar a fi în viață nu este echivalent cu a trăi acea viață. Milioane de oameni există în această lume fără a o cunoaște vreodată cu adevărat. Cine a mâncat un tort întreg știe mai multe despre acel tort decât cineva care a mâncat doar o felie? Dacă cel care a mâncat un tort întreg a făcut asta cu ochii la televizor sau la telefon, iar cel care a mâncat o felie a savurat-o acordând momentului întreaga atenție, cine crezi că știe mai multe despre acest desert delicios? Înțelepciunea nu este dată de numărul întâmplărilor trăite, ci de modul în care acestea au fost experimentate.
Copiii trăiesc fiecare moment, fiecare experiență nouă cu toată ființa lor. Sunt curioși, deschiși la nou, și abordează fiecare situație în stilul propriu. Dacă îi lăsăm.
Nu sunt mamă de mult timp, doar de 4 ani și 8 luni, însă acest timp a fost suficient pentru a descoperi și a învăța din înțelepciunea copilului meu. În cei aproape cinci ani am învățat atât de multe de la Sabina…De exemplu, în ultima vacanță petrecută în Grecia, la sfârșitul lunii iunie, m-a învățat să fiu mai curajoasă și să înving disconfortul și teama de nou.
Înainte de a pleca la mare a vrut să îi cumpărăm ochelari de înot. Voia să bage capul în apă și să privească peștii. Când a venit momentul să treacă la fapte a cuprins-o frica. I-am spus că trebuie să țină gura închisă ca să nu înghită apa. Și ca să se asigure că își ține respirația sub apă, ar fi bine să se țină cu mâna de nas. Indicațiile mele mai mult au speriat-o decât au ajutat-o.
– Mi-e frică, mi-a spus uitându-se temătoare la mine.
– Știu că ți-e frică. E normal să îți fie. Dar trebui să învingi această frică dacă vrei să vezi peștii de aproape, i-am spus eu.
Trage aer în piept, dă să bage capul în apă, dar se retrage.
– Mi-e fricăăăă!
Apoi își ia inima în dinți și începe o conversație serioasă cu…. frica ei.
– Offf. Frică, te rog să mă lași în pace! Te rooog! Vreau să încerc ceva nou și nu pot dacă tu nu mă lași. Te rog, lasă-mă să fiu curajoasă.
Mai stă un pic și îmi spune:
– Nu vrea să mă lase!
– Atunci va trebui să o învingi. Altă soluție nu este. Sau poți să renunți și să încerci altă dată. Cum dorești tu, i-am spus, stând alături de ea în apă.
– Nu, o să o înving acum!
Apoi a început să aibă o conversație cu ea însăși.
– Sunt curajoasă! Sunt curajoasă! Sunt curajoasă! Sunt curajoasă!
După al patrulea “Sunt curajoasă” a băgat capul în apă. Când l-a scos era atât de mândră de ea și de fericită.
Ca să nu mai spun cât de mândră eram eu. Curajul ei, dar și metoda de a-și învinge frica a funcționat. Și am adoptat-o și eu pe tot parcursul vacanței, de fiecare dată când trebuia să mă bag în apa foarte rece sau să fac ceva de care îmi era teamă.
Sunt curajoasă! Sunt curajoasă! Sunt curajoasă!
Încercați și voi. Dacă a funcționat la un copil de 4 ani pentru care lumea e atât de mare și plină de necunoscute și frici, în mod sigura va funcționa și la cei mai mari.
Foto: Samantha Hartley
3 comments
Ce simpatica e! Este un exemplu pentru multi dintre noi! Bravo, Sabina!
Wow! Chiar e curajoasă! Ce copil frumos! Deci ideea conversației cu frica a fost a ei, sau ați mai avut jocuri de rol și în alte situații și a deprins metoda? Oricum ar fi, e fabuloasă!
Ideea a fost a ei. 🙂