Jurnal de Parinte
  • Acasă
  • Copii
  • Părinți
  • Confesiuni
  • Activități
  • Conversații
  • Sfatul specialistului
  • Despre noi

Jurnal de Parinte

  • Acasă
  • Copii
  • Părinți
  • Confesiuni
  • Activități
  • Conversații
  • Sfatul specialistului
  • Despre noi
Confesiuni

Un nou început: Primele luni cu doi copii și câteva concluzii

written by Nicoleta July 23, 2018

Prima oară a fost o surpriză, a două oară – un spectacol. Mă refer la cele două nașteri și experiențele care au urmat, două evenimente atât de similare și totuși atât de diferite.

Am devenit mamă pentru a doua oară pe 16 aprilie și de atunci am urcat din nou într-un carusel cu emoții, dureri, stres și nopți nedormite. Nu am putut scrie despre asta până acum. Am fost prea amețită de toată această avalanșă de trăiri pentru a fi în stare să mai gândesc suficient de coerent încât să aștern pe hârtie un text inteligibil despre tot ce simt. De fapt, am abandonat scrisul intenționat. Am avut de ales între somn și scris. Și l-am ales pe primul. Nu prea exista alternativă pentru mine. În prima lună am dus o luptă pentru supraviețuire. Timpul și viața mea erau împărțite în trei, în următoarea ordine: alăptat, dormit și mâncat. Pentru că mi-am dorit mult să îl alăptez exclusiv la sân pe Nicolas a trebuit să mă supun nevoilor lui de hrană. Asta a însemnat că timp de aproape o lună am fost lipită de canapea/pat și de bebe. Și cum diferența dintre zi și noapte nu era încă foarte clară pentru el, abia reușeam să dorm 3-4 ore pe noapte, cu întrerupere, bineînțeles.

Dar de două luni am ieșit la lumină. Durerile de la operație și de la sâni s-au dus, avem și câte două ore de pauză între alăptări ceea ce înseamnă că am recâștigat un pic din timpul dedicat mie, iar nopțile trecute s-a produs o MINUNE: am dormit 7 ore! Fără întreruperi!!!! Dar dacă noaptea doarme bine în pătuțul lui, ziua nu prea îmi lasă răgaz pentru nimic. Vrea numai în brațe, acesta fiind un alt motiv pentru care public acest text abia acum (am început să scriu la el acum o lună).

Trebuie să recunosc însă că partea cea mai grea s-a dus și acum pot să mă detașez suficient încât să fac o analiză comparativă între experiența pe care am avut-o acum 5 ani, când am devenit mamă pentru prima oară și cea de acum, când am deja experiență în domeniu.

Imaginează-ți că urci pe munte. Peisajul este mirific și totuși NU reușești să îl vezi. Durerile îngrozitoare de spate, bătăturile de la picioare, mușchii făcuți ferfeniță de urcușul prea abrupt și lipsa încălzirii prealabile îți blochează vederea. Ești ca într-o cursă. Rareori iei o pauză. Și totuși, în acele scurte momente de respiro frumusețea din jur devine evidentă, accesibilă, vindecătoare. Dar apoi ești nevoit să reiei urcușul și durerile revin. Și tot așa.

Acum imaginează-ți că urci același munte, dar rucsacul din spate e mult mai ușor.  Antrenamentul dinaintea urcușului ți-au încălzit mușchii, iar picioarele nu mai dor. Traseul nu e ușor, mai există un disconfort, chiar dureri ușoare, însă de data aceasta ele nu te mai împiedică să admiri priveliștea la fiecare pas. Ba mai mult, de data asta tot ceea ce faci este să admiri frumusețile din jurul tău și să te simți cu adevărat fericit și recunoscător pentru această experiență.

Cam asta e diferența dintre primele luni acasă cu Sabina, acum 5 ani și jumătate și primele luni cu Nicolas.  În zecile de ore petrecute cu ochii în tavan (și telefon) alăptând puiul de om din familia noastră m-am gândit mult la cele două experiențe, le-am analizat și am extras câteva concluzii. În primul rând am identificat cei doi factori care au făcut diferența între cele două experiențe: 1. Recalibrarea așteptărilor pe baza experienței cu primul copil și 2.  numărul orelor dormite noaptea (sau ziua).

Primele luni cu Sabina, acum 5 ani, au fost printre cele mai grele din viața mea. Nu știam că viața cu un bebeluș este atât de grea. Nu știam cât de dureroasă e recuperarea după cezariană, cât de dureroasă și dificilă e alăptarea și mai ales nu știam ce urmări lasă asupra psihicului zecile de nopți albe și sutele de nopți “gri”. Fiecare nouă descoperire m-a lovit din plin și am ieșit plină de vânătăi din acele prime luni. Și tocmai de aceea mi-a luat atât de mult timp să îmi curaj și să fac un al doilea copil.

De data aceasta, am fost pregătită psihic pentru toate aceste transformări din viața mea și asta a ajutat enorm. Trecutul tumultuos a îmblânzit prezentul de acum. Pentru că am știut la ce să mă aștept, am trăit toate aceste dificultăți inerente începutului de viață cu calm și seninătate. Dacă la primul copil mă transformasem în Momzilla, eram foarte stresată, îngrijorată și nervoasă, acum am evoluat într-o mamă-urs calmă, protectoare și sigură pe ea.  Acum știu că fiecare face parte dintr-o etapă și va trece. Și da, am reușit să mă bucur mult mai mult de fiecare clipă, ceea ce la Sabina nu mi-a ieșit pe deplin.

Dar nu aș fi ajuns aici și mai ales nu aș fi fost atât de zen fără cel mai important ingredient: somnul. Pentru că da, am avut MARELE noroc să am un copil care doarme bine noaptea. Lipsa somnului m-a traumatizat efectiv acum aproape 6 ani și a schimbat dinamica întregii experiențe. Din cauza oboselii, fiecare lucru pe care îl aveam de făcut cu bebe Sabina devenea de 10 ori mai greu. Invers proporțional, faptul că sunt acum odihnită, face totul mai ușor cu bebe Nicolas.

Deci da, o mamă odihnită este o mamă mai fericită pentru că reușește să se bucure cu adevărat de întregul spectacol pe care bebelușul îl pune în scenă zi de zi.

Dar știu că un bebeluș care doarme noaptea este la fel ca premiul cel mare la Loto: greu de câștigat și doar pentru cei cu adevărat norocoși. Așa că dacă nu sunteți printre “câștigătoarele” acestui premiu încercați niște trucuri precum o bunică, o prietenă sau o bonă part-time.

Și neapărat încercați pe cât posibil să vă bucurați de clipele frumoase.

Photo by Carlo Navarro on Unsplash

Un nou început: Primele luni cu doi copii și câteva concluzii was last modified: August 21st, 2018 by Nicoleta
1 comment
0
Facebook Twitter Google + Pinterest
Nicoleta

Mama Sabinei și a lui Nicolas, doi copii minunați pe care îmi doresc să îi cresc într-o manieră pozitivă, cu respect, dragoste și atenție la nevoile și la dorințele lor.

Ar putea să-ți placa și...

După 7 ani. O recenzie a vieții de părinte

October 11, 2019

Cum scăpăm de frică?

July 31, 2019

Un an ca un puseu de creștere

December 23, 2020

Două decizii care mi-au transformat viața de mamă (și au făcut-o mult mai ușoară)

October 10, 2018

Povestea unei nașteri agitate la un spital prea relaxat

July 31, 2018

Ce am învățat în 13 ani de căsnicie

September 26, 2018

4 cadouri pe care mi le ofer singură în acest an

December 11, 2017

Viața cu doi copii. 5 mame, 5 experiențe și multă inspirație

August 22, 2017

Ziua în care mi-am încălcat promisiunea și am plecat

July 18, 2017
mama si fiica

E timpul să renunțăm la perfecțiune. E o povară prea mare pentru noi și copiii noștri

March 29, 2017

1 comment

Două decizii care mi-au transformat viața de mamă (și au făcut-o mult mai ușoară) - Jurnal de Parinte January 10, 2019 at 13:16

[…] deja 8 luni de la nașterea lui Nicolas și pot spune că viața mea cu un bebeluș în grijă este mult mai ușoară decât a fost prima oară,  acum 6 ani.  Nicolas seamănă destul de mult cu Sabina la comportament, prin urmare nu el este […]

Reply

Leave a Comment Cancel Reply

Follow Us

Facebook

Articole Recente

  • Un an ca un puseu de creștere

  • 3 podcasturi foarte utile pentru părinți (și copii)

  • După 7 ani. O recenzie a vieții de părinte

  • Cum scăpăm de frică?

  • Cum să îți recapeți buna dispoziție când simți că viața de părinte te doboară

Newsletter

Pagini

  • Contact
  • Despre noi

Articole Populare

  • Activități Montessori pentru a învăța cifrele ușor și logic
    Activități Montessori pentru a învăța cifrele ușor și logic
  • Ne jucăm de-a matematica!  Activități cu numere pentru copii de 2 - 4 ani
    Ne jucăm de-a matematica! Activități cu numere pentru copii de 2 - 4 ani
  • Sfaturile unui specialist pentru părinții care și-au lovit copiii și au avut remușcări
    Sfaturile unui specialist pentru părinții care și-au lovit copiii și au avut remușcări
  • Ce ar trebui să știe un copil la 4 ani
    Ce ar trebui să știe un copil la 4 ani
  • Zece jocuri și activități care îi pregătesc pe copii pentru scris
    Zece jocuri și activități care îi pregătesc pe copii pentru scris

Tags

activități activități copii autonomie bebeluș cadouri carte carti copii citit conectare copii copil crize de furie Crăciun cărți dragoste necondiționată educație emoții empatie evenimente fericire gestionarea emoțiilor grădiniță joacă joc jocuri jucării lacrimi lecții limite mamă Montessori naștere plâns povești părinte părinți recomandări sarcină stima de sine studiu televizor timp special vacanță încredere școală
  • Facebook

©2016 - JurnaldeParinte.ro. All Right Reserved. Contacteaza-ne


Back To Top
Acest site folosește cookies pentru a-ți asigura cea mai bună experiență de navigare. Dacă nu ai nimic împotrivă apasă "Ok" și continuă. Ok Read More
Privacy & Cookies Policy