Am pornit Jurnalul de părinte pe 1 martie 2016. De atunci, am publicat aproape 140 de articole. Unele v-au plăcut, altele mai puțin. Astăzi vă scriu despre cele care v-au plăcut sau v-au intrigat cel mai mult. Iată care au fost cele mai citite articole în 2016 (și câte un mic fragment din fiecare):
1. Drogul la care sunt expuși copiii în fiecare zi și cum îi putem salva
“E trist, revoltător, de-a dreptul incredibil, dar da, creierul unui copil care joacă Minecraft sau cine știe ce alt joc în fața unui ecran arată la fel ca al unui adult drogat cu heroină. De aceea este atât de greu să îi desprinzi pe copii de telefon, de tabletă sau de televizor. S-au făcut sute de studii clinice în ultimii ani pe acest subiect și toate au arătat că expunerea la dispozitive electronice duce la depresie, anxietate, agresiune și chiar la comportamente de-a dreptul psihotice în care copilul pierde legătura cu realitatea.”
2. Părinte în Anglia: Despre o școală fără note, cultul femeii puternice și viața după Brexit
“A fi părinte aici e cu totul diferit de România. În primul rând pentru că statutul femeii e altul, mamele sunt foarte respectate, copiii chiar au drepturi, asistenţa socială e vigilentă. Nu spun că nu se fac greşeli, abuzuri, că nu există violenţă conjugală sau chiar mai rău, crime. Dar legea apără femeia şi copilul, în societate femeile sunt egale cu bărbaţii, există un cult al femeii puternice, dar cred ca asta vine din tradiţia lor monarhică, de implicarea activă a femeilor în războaie. (…) Londra, dar şi alte oraşe din UK, sunt pline de astfel de statui, reprezentând femei cu copii în braţe. Dar nu doar atât, pentru că, în cealaltă mână, ce credeţi că ţine mama, femeia: o armă de luptă. Asta spune ceva, nu?”
3. Când avem prea multă grijă de copiii noștri ei nu mai pot să crească
Copiii nu pot fi ținuți într-un glob de cristal. Copiii trebuie lăsați să exploreze, să încerce, să eșueze, să cadă și să învețe să se ridice pentru a o lua din nou de la capăt. Iar grija exagerată a părinților, a bunicilor sau a bonelor le pune piedică, îi ține pe loc și îi face să piardă cel mai frumos lucru al copilăriei: joaca liber aleasă, explorarea, descoperirea. Doar din experiența proprie vor învăța, doar asumându-și riscuri vor ști să le evalueze corect în viitor, doar luând decizii proprii vor căpăta încredere în ei.
4. Ce ar trebui să știe un copil la 4 ani
Dacă este o perioadă în viața lor când NU TREBUIE să concureze cu nimeni, când NU TREBUIE să fie împinși să învețe ceva anume, când sunt cu adevărat LIBERI, este ACUM, anii de dinainte de a începe școala.
5. Dragă tată, ce lecție vrei să îi oferi copilului tău?
Dragă tată,
Spune-mi, cum o tratezi pe mama copilului tău? Ce face soția ta după ce ajunge acasă de la serviciu? Se duce în bucătărie? Face curat în casă? Pune rufe la spălat? Ce faci TU după serviciu? Stai întins pe canapea și te relaxezi după o zi de muncă? Te uiți la televizor sau te joci pe calculator? Sau poate ieși la bere cu băieții?
6. Sfaturile unui specialist pentru părinții care și-au lovit copiii și au avut remușcări
De multe ori, părinții reacționează violent din propria lor frică, iar ei trebuie să înțeleagă că acest comportament agresiv are legătură cu propriile lor scenarii de viață și nu cu copilul.
“Atunci când conștientizez asta, primul pas nu e neapărat că nu îl mai lovesc, dar măcar mă duc la copil și spun: hai să își explic de ce am reacția asta atât de violentă de care nu sunt mândru, de care mi-e atât de rușine, pe care aș vrea să nu o mai am, dar aș vrea să înțelegi de unde vine. Asta din capul locului repară o relație părinte-copil. Oricât de mic ar fi copilul, el înțelege. Dacă punem totul într-o poveste, dacă îi explicăm: asta are legătură cu frica mea, te iubesc atât de mult, îmi doresc atât de mult să îți fie bine, mi-e atât de teamă că s-ar putea să ți se întâmple ceva rău încât reacționez atât de nepotrivit și îmi pare atât de rău că fac asta, dar aș vrea să înțelegi de unde vine asta.
7. Ce facem când vedem un copil care este agresat fizic de propriul părinte?
Ar trebui să îi întrebăm pe acești părinți agresori cum s-ar simți dacă atunci când ar greși ceva la serviciu (ar întârzia la ședință sau ar șterge din greșeală un document), șeful lor ar veni și le-ar trage o palmă peste față. Sau cum ar fi ca atunci când ar parca pe interzis polițistul le-ar trage un baston, așa, pentru că nu au respectat regulile? Li s-ar părea revoltător, sunt sigură. Și atunci cum de nu li se pare revoltător să își lovească copilul, un pui de om lipsit de apărare, care depinde în totalitate de adulți și care își iubește părinții mai mult decât orice pe lume.
8. Zece activități Montessori pe care le puteți face cu copiii în parc
Natura e cea mai bună școală din lume. La o simplă ieșire în parc un copil poate învăța o mulțime de lucruri. Și nu mă refer doar la noțiuni de botanică și zoologie. Ci și la matematică, fizică, limbaj, istorie, meteorologie și câte și mai câte. Drept dovadă am realizat o listă cu zece activități pe care le puteți face cu copiii la următoarea ieșire în parc și din care vor învăța o mulțime de lucruri. Activitățile sunt inspirate de metoda Montessori care pune accentul, în procesul de învățare, pe curiozitatea naturală a copilului.
9. De ce să nu le mai spunem “bravo” copiilor
Pentru noi, părinții, orice lucru pe care îl face copilul nostru este minunat și extraordinar. Și atunci vrem să îl încurajăm, să îi arătăm că apreciem ceea ce face, să îl lăudăm! Și “bravo” ni se pare cel mai potrivit! Dar aparențele înșală. “Bravo” e un termen care ne păcălește. “Bravo” este de fapt un “băiat rău” deghizat în “băiat bun” și îi face copilului mai mult rău decât bine.
10. Cinci lucruri pe care să nu le spui niciodată copilului tău
Noi, părinții suntem toți niște sculptori de oameni. Zi de zi, prin comportamentul nostru, prin atitudinea și cuvintele pe care le folosim cu copiii noștri modelăm minți și suflete. Responsabilitatea este imensă, și de multe ori apăsătoare. Aceștia sunt anii în care trebuie să alegem întotdeauna ceea ce este corect față de copiii noștri, ceea ce le face bine pe termen lung. Cuvintele pe care le folosim, gesturile, privirile, toate contează enorm. Iubirea și blândețea deschid sufletele, clădesc stima de sine și aduc fericirea pe chipurile copiilor. În schimb, cuvintele dure, violența taie avântul celor mici și clădesc în timp un suflet încovoiat, care se vede mic, chiar și atunci când este mare.
Ce v-ați dori să citiți pe Jurnal de părinte în acest an? Despre ce subiecte ați vrea să aflați mai multe?
Sursa foto: pexels.com
