Jurnal de Parinte
  • Acasă
  • Copii
  • Părinți
  • Confesiuni
  • Activități
  • Conversații
  • Sfatul specialistului
  • Despre noi

Jurnal de Parinte

  • Acasă
  • Copii
  • Părinți
  • Confesiuni
  • Activități
  • Conversații
  • Sfatul specialistului
  • Despre noi
Confesiuni

După 7 ani. O recenzie a vieții de părinte

written by Nicoleta October 11, 2019

Astăzi se împlinesc 7 ani de când am devenit mamă. Iar ieri, Facebook mi-a amintit de o poză pe care o postasem acum 7 ani, făcută cu doar 3 zile înainte de a naște. În ea sunt eu și Claudiu, în Herăstrău, îmbrăcați de sărbătoare. Este ultima fotografie în care suntem doar noi doi. Când m-am uitat prima oară la ea, am zâmbit nostalgică, apoi mi-a venit să râd gândindu-mă cât de neștiutori eram și ce tornadă urma să ne ia pe sus și să ne învârtă ani în șir până când nici nu o să ne mai recunoaștem în poza aceea de cuplu.

Suntem mai buni acum? Nu neapărat.

Mai fericiți? Da, deși e greu de estimat exact pentru că acum fericirea e administrată altfel, în doze mai mari, explozive, dar intermitent. Între dozele astea mai înghițim și multă furie, frustrare, neliniște, tristețe, neputință.

Recomand si altor persoane viața de părinte? 🙂 Cu siguranță, da. Nu știu dacă e presiunea societății care ne conduce inevitabil către viața de familie, dar eu niciodată nu m-am simțit mai împlinită ca acum. Cumva simt că cercul vieții mele s-a închis. E cald și bine aici. E perfect cu toate imperfecțiunile și nebunia de aici. E o nebunie faină care ma epuizează și îmi dă putere, mă face să plâng de fericire și să explodez de nervi și de frustrare, să mă cred cea mai tare femeie și să mă fac covrig într-un colț bântuită de insecurități și reproșuri. Toate laolaltă. Și cu toate astea nu m-aș întoarce niciodată acolo în Herăstrau, doar eu și Claudiu.

Când a venit pe lume, acum 7 ani, Sabina a schimbat totul, pe noi și toată lumea din jurul nostru. Primul ei plânset, în secunda în care a ieșit în lumea noastră, a fost cel mai frumos sunet pe care l-am auzit vreodată. Iar prima oară când mi-a pus-o pe piept și ne-am recunoscut ea tăcut, iar eu am izbucnit într-un plâns isteric de fericire. Pentru că da, nu mai fusesem niciodată așa de fericită, iar creierul meu nu știa cum să reacționeze. Era bulversat de perfecțiunea copilului meu și nu știa ce semnale să transmită în corp. Așa că am plâns și râs în același timp. Două emoții extreme, in același timp. O explozie de bine.

Apoi…

Apoi a fost tare greu. Cu alăptat dureros și greu, prea multe nopți albe și prea multă responsabilitate așa deodată. Sincer, în prima lună m-am simțit prizonieră într-o viață nouă pe care o voiam, dar pe care aș fi vrut să o întrerup un pic. Voiam un buton de pauză. Credeam că o să fie tot timpul așa de greu și nu credeam că o să rezist pe termen lung (sau pe termen scurt).

Dar încet-încet a trecut, fără nicio pauză. Și cu fiecare zi, cu fiecare săptămâna, câte o bară din închisoarea mea se făcea fărâme și eu deveneam din ce în ce mai liberă. Apoi am văzut din nou soarele și am realizat că totul va fi bine. Foarte bine. Eram tot acolo, în continuare eu și Sabina, și cu toate astea totul se schimbase. Nu știu ce a fost atunci, dacă am avut o ușoară depresie post-natală sau dacă a fost șocul transformării mele, sau poate toate mamele trec prin așa ceva. Cert este că începutul a fost greu, iar apoi au urmat 7 ani în care am avut privilegiul de a urmări și a de a trăi alături de cea mai extraordinară ființă din viața mea.

În cele mai grele și mai dureroase momente din viața mea, e suficient să mă gândesc la ea și totul devine mai ușor. Sabina e terapia mea (și uneori motivul pentru care simt nevoia să merg la terapie 🙂).

E dovada că totul va fi bine, chiar dacă uneori e rău.

E cea care îmi amintește zi de zi să sorb lacomă fiecare secundă din viața noastră împreună, să îmi imprim în palmă conturul mânuței ei care (încă) mă ține strâns, să îmi salvez în memorie vocea ei și poveștile copilăriei ei, să las să se depună în mine straturi peste straturi de râsete cristaline și stare de bine, și îmbrățisări lungi și sute de seri cu noi îngrămădite una în alta în fața unor pagini cu lumi imaginare, și ea toată, și noi două. Pentru totdeauna.

Photo by Simon Rae on Unsplash

După 7 ani. O recenzie a vieții de părinte was last modified: October 11th, 2019 by Nicoleta
7 anianiversareemoțiimamănașterepărinte
1 comment
3
Facebook Twitter Google + Pinterest
Nicoleta

Mama Sabinei și a lui Nicolas, doi copii minunați pe care îmi doresc să îi cresc într-o manieră pozitivă, cu respect, dragoste și atenție la nevoile și la dorințele lor.

Ar putea să-ți placa și...

Un an ca un puseu de creștere

December 23, 2020

Cum să îți recapeți buna dispoziție când simți că viața de părinte te doboară

May 19, 2019

Cum scăpăm de frică?

July 31, 2019

3 podcasturi foarte utile pentru părinți (și copii)

October 22, 2019

Crize de furie la 6 ani? Cum se manifestă și care este cel mai bun antidot

May 14, 2019

Două decizii care mi-au transformat viața de mamă (și au făcut-o mult mai ușoară)

October 10, 2018

Povestea unei nașteri agitate la un spital prea relaxat

July 31, 2018

Un nou început: Primele luni cu doi copii și câteva concluzii

July 23, 2018

Ce am învățat în 13 ani de căsnicie

September 26, 2018

4 cadouri pe care mi le ofer singură în acest an

December 11, 2017

1 comment

Monica June 3, 2021 at 20:01

Foarte frumos

Reply

Leave a Comment Cancel Reply

Newsletter

Pagini

  • Contact
  • Despre noi

Articole Populare

  • vinovatie
    vinovatie
  • Linkurile cu informații noi de la sfârșitul săptămânii (24-30 octombrie 2016)
    Linkurile cu informații noi de la sfârșitul săptămânii (24-30 octombrie 2016)
  • carti
    carti
  • Despre burgeri, conformism și vocile unice ale copiilor
    Despre burgeri, conformism și vocile unice ale copiilor
  • Linkurile de la sfârșit de săptămână (5)
    Linkurile de la sfârșit de săptămână (5)

Tags

activități activități copii autonomie bebeluș cadouri carte carti copii citit conectare copii copil crize de furie Crăciun cărți dragoste necondiționată educație emoții empatie evenimente fericire grădiniță joacă joc jocuri jucării lectură limite mamă Montessori naștere plâns povești puzzle părinte părinți recomandări sarcină stima de sine teatru televizor timp special vacanță încredere școală țipat
  • Facebook

©2016 - JurnaldeParinte.ro. All Right Reserved. Contacteaza-ne


Back To Top
Acest site folosește cookies pentru a-ți asigura cea mai bună experiență de navigare. Dacă nu ai nimic împotrivă apasă "Ok" și continuă. Ok Read More
Privacy & Cookies Policy

Privacy Overview

This website uses cookies to improve your experience while you navigate through the website. Out of these, the cookies that are categorized as necessary are stored on your browser as they are essential for the working of basic functionalities of the website. We also use third-party cookies that help us analyze and understand how you use this website. These cookies will be stored in your browser only with your consent. You also have the option to opt-out of these cookies. But opting out of some of these cookies may affect your browsing experience.
Necessary
Always Enabled
Necessary cookies are absolutely essential for the website to function properly. This category only includes cookies that ensures basic functionalities and security features of the website. These cookies do not store any personal information.
Non-necessary
Any cookies that may not be particularly necessary for the website to function and is used specifically to collect user personal data via analytics, ads, other embedded contents are termed as non-necessary cookies. It is mandatory to procure user consent prior to running these cookies on your website.
SAVE & ACCEPT