Multă lume mă întreabă cum e viața cu un bebeluș. Doarme? Dar eu? Dorm? Cum mă simt? Bebe e cuminte? (oare ce înseamnă un bebeluș cuminte?)
Au trecut deja 8 luni de la nașterea lui Nicolas și pot spune că viața mea cu un bebeluș în grijă este mult mai ușoară decât a fost prima oară, acum 6 ani. Nicolas seamănă destul de mult cu Sabina la comportament, prin urmare nu el este cel care face această experiență atât de diferită. Nici eu nu m-am schimbat foarte mult, cel puțin nu în punctele esențiale. Și totuși de ce acum îmi e mai ușor?
Am stat eu și m-am gândit și am realizat că au fost două decizii importante care m-au adus aici.
1. Prima alegere care mi-a schimbat viața de mamă a fost aceea de a alăpta exclusiv. Cu Sabina m-am chinuit mult și de la două săptămâni am introdus biberonul și pompa. Și la fiecare masă o țineam la sân 30 de minute (pe ceas), apoi îi dădeam un biberon cu lapte de-al meu scos cu pompa (sau lapte praf dacă nu reușisem să scot suficient la masa anterioară) și apoi băgam iar pompa în funcțiune pentru următoarea masă. Și tot așa, într-un ritm nebunesc care m-a lăsat fără vlagă, cu puține ore de somn și un pic depresivă. Am fost epuizată în primele 6 luni de viață ale Sabinei. Și tocmai de aceea, când am rămas din nou însărcinată am știut că o să fac tot ce îmi stă în puteri să alăptez exclusiv. Am pus copilul la sân de când mi l-a adus după naștere și l-am ținut acolo cât a vrut el (în maternitate a stat și 2-3 ore legate la sân), am citit tot ce am putut să citesc pe această temă, am intrat în grupuri de profil pe social media și în final am chemat acasă și un consultant în alăptare atunci când am constatat că atașarea nu e corectă, iar eu nu știam cum să fac un nou-născut să deschidă gura așa cum trebuia.
Recunosc, începutul a fost greu, foarte greu, și înțeleg de ce multe mame renunță sau se lasă păcălite de acest debut dificil și ajung la concluzia că nu au lapte suficient. Am comis-o și eu la primul copil.
O fi alăptatul un proces natural, dar nu e deloc ușor. Până ajungi la destinație, natura îți pune multe bețe în roate. Cel puțin trebuie să treci câteva obstacole grele ca să ajungi acolo: să reziști la niște dureri îngrozitoare provocate de ragadele la sâni (eu am avut și cu Sabina și cu Nicolas), să treci și peste durerile provocate de furia laptelui, să reziști cu un bebe agățat aproape non-stop de sânii tăi în primele săptămâni, să înveți să îl atașezi corect, samd.
Dar, odată ce am trecut peste toate astea a fost minunat și pentru el și pentru mine. Pot merge cu el oriunde pentru că tot timpul am laptele cu mine și îl pot hrăni. Durează doar câteva secunde să “pregătesc masa”, la orice oră din zi și din noapte. Nu mai am nevoie de biberoane, tetine, sterilizator și nici nu pierd mult timp consumat pentru asta (cum am făcut cu Sabina). Oricând e supărat, îl calmez imediat și ne conectăm foarte ușor.
2. A doua decizie importantă a fost să îmi port copilul. Decizia asta a fost de fapt un accident fericit. Când eram însărcinată, o prietenă mi-a dat wrap-ul ei elastic (un wrap de la Liliputi, rosu si foarte fain). Avea și ea un bebeluș cu 5 luni mai mare decât Nicolas și mi-a spus că o să îmi dea și căruțul ei după ce face bebele ei 6 luni, iar până atunci să îl duc în wrap.
Doamne, ce bine a fost cu el în wrap! Am ieșit cu el afară imediat după ce m-a externat din maternitate. Cum îl puneam în wrap, lipit de mine, cum adormea și eu puteam să petrec timp prețios cu Sabina. Ieșeam în parc cu ei doi și Nicolas dormea și câte 3 ore în wrap. Iar mie îmi plăcea la nebunie să îl simt acolo cald și perfect. L-am ținut în wrap și după ce am primit căruțul, pentru că îmi era mult mai ușor să mă deplasez cu el lipit de mine prin oraș. Bucureștiul este un oraș total neprietenos cu mamele cu copii mici – trotuare foarte înguste sau ocupate de mașini parcate, lifturi defecte sau inexistente la metrou. Am folosit wrapul până a venit vara și am început să ne sufocăm în el. Dar nu l-am lăsat din “brațe”. Am schimbat doar sistemul de purtare și am trecut la SSC (soft structured carrier). Am ales Manduca pentru că mi-a fost recomandată cel mai des.
Și de atunci numai cu Manduca ne deplasăm. Sistemul acesta distribuie foarte bine greutatea copilului, iar eu pot sa il port fără durere și efort și 3 ore legate. De exemplu, când Sabina a fost în vacanță mergeam cu ei doi în parc și stăteam peste 3 ore, timp în care Nicolas era în Manduca (cu mici pauze de dat in tobogan și balansoar). La acea vreme el avea peste 7 kilograme îmi era foarte ușor să îl port. Ma dureau doar picioarele de atâta umblat, dar picioarele m-ar fi durut oricum și fără el în Manduca.
Un alt beneficiu minunat al purtării bebelușului este că îmi permite să alăptez din mers. Chiar așa! În timp ce merg pe stradă cu Sabina de o mână și trotineta ei în cealaltă mână, Nicolas mănâncă liniștit în sistem. Iar dacă nu te uiți foarte atent nici nu îți dai seama ce se întâmplă acolo pentru că bretelele sistemului mă ajută să fiu discretă în privința asta.
Pana la 6 luni când am început diversificarea faptul ca am alăptat și l-am purtat pe bebe în sistem mi-a oferit o relaxare și o libertate de mișcare la care nici nu am visat când era Sabina bebeluț. Iar această libertate s-a tradus într-o stare de bine care a fost esențiala în primele 6 luni.
Nu spun că doar făcând aceste două alegeri îi va bine oricărei mame sau că aceste două alegeri se potrivesc oricui și pot fi făcute de oricine. Câteodată oricât ți-ai dor să faci un lucru starea de sănătate sau alte forțe exterioare te împiedică să îți atingi obiectivul. În plus, cred cu tărie că fiecare mamă trebuie să aleagă ce funcționează pentru ea și bebelușul ei. Dar în cazul meu, cele două decizii mi-au schimbat viața de mamă și tocmai de aceea am vrut să vă povestesc despre ele. Și vă doresc din tot sufletul, tuturor mamelor să alegeți ceea ce vi se potrivește și va fac fericite. Pentru că dacă mamele sunt bine și bebelușii sunt fericiți. Și ce poate fi mai frumos pe lumea astea decât bebeluși fericiți ?.
Pe voi ce vă ajută cel mai mult? Care au fost deciziile care v-au transformat viața de mamă?
