Jurnal de Parinte
  • Acasă
  • Copii
  • Părinți
  • Confesiuni
  • Activități
  • Conversații
  • Sfatul specialistului
  • Despre noi

Jurnal de Parinte

  • Acasă
  • Copii
  • Părinți
  • Confesiuni
  • Activități
  • Conversații
  • Sfatul specialistului
  • Despre noi
Confesiuni

De ce e atât de greu să fii părinte

written by Nicoleta May 30, 2016
parinte

Copiii apar pe lume din egoismul pur al părinților, însă trăiesc și se dezvoltă frumos datorită altruismului lor, al devotamentului dus până la sacrificiu. Copiii nu cer să se nască, ei apar pe lume pentru că noi părinții avem nevoie de ei. Nu îi aducem într-o lume perfectă, din contră, le rezervăm un loc pe scena unei vieți în care hazardul dirijează, unde fericirea, succesul, împlinirile se vor împleti cu suferința, cu dezamăgirea, cu singurătatea și oricât am vrea nu le putem da nicio garanție despre cine va câștiga până la final: binele sau răul?

Dar noi avem nevoie de copii, iar în calitate de mici dumnezei pământeni ce suntem luăm această decizie pentru ei și le dăm viață. Apoi continuăm să le oferim tot ce avem și chiar mai mult.

Și cred că tocmai asta înseamnă să fii părinte, asta e esența, actul de a oferi ce ai mai de preț: inima ta, independența, liniștea, odihna, etc.  Și da, a fi părinte este cea mai frumoasă experiență a vieții. Nicicând nu vei fi mai fericit ca atunci când îți vei ține copilul sănătos și fericit în brațe. Dar rolul de părinte este în același timp și unul foarte dificil. De ce este atât de greu să fii părinte? Pentru că nu te poți opri niciodată din a oferi tot cei ai, nici măcar atunci când ai crezut că ai ajuns la capătul puterilor. Și când crezi că ai ajuns la limită, realizezi că este nevoie să dai și mai mult și cumva, prin minune, găsești în tine puterea și resursele necesare pentru a continua.

Copiii au capacitatea extraordinară de a ne seca de toate puterile și, simultan, de a ne încărca cu toată energia și fericirea necesară pentru a continua.

Este ora 3 dimineața. Plânsul bebelușului tău te trezește brusc la realitate. Sunt multe nopți de când nu ai mai prins măcar două ore neîntrerupte de somn, prea multe ca să le mai poți reține. Ești tot timpul obosită, iar dacă ai întâlni ca prin minune acum peștișorul auriu care îndeplinește dorințe, știi ce i-ai cere: o noapte normală cu 7-8 ore de somn. Este tot ce îți dorești acum! Dar nu există peștișori aurii care fac minuni. Așa că te ridici cu greu. Pleoapele tale protestează și nu vor să se deschidă. Par lipite! Iar atunci când se deschid simți că mii de ace îți pătrund în ochi. Doare să stai trează! Dar puiul tău plânge! Îl schimbi, îi dai să mănânce, dar nu se oprește!  Nu știi ce să mai faci! Nimic din ce îi oferi nu pare a-l calma, și atunci începi și tu să plângi și singurele cuvinte pe care le poți rosti sunt: nu mai pot, nu mai pot, nu mai pot! Dar la un moment dat el încetează să mai plângă și un zâmbet mare ii luminează din nou fața. Te uiți la copilul tău și inima ta mai crește un pic de la imensa dragoste pe care o simți! Și  atunci te aduni și continui să oferi mai mult decât ai crezut că poți … mai multe ore de somn, mai multe mâini care dor, mai multe zâmbete și mai multă iubire.

E vară, e cald și frumos afară. Toți prietenii pleacă în vacanță, ies seara în oraș. Câtă nevoie ai și tu de o vacanță, de un pic de liniște! Doar tu, singură, să stai fără să faci nimic, fără să auzi nimic. Ai putea să îl lași pe cel mic o zi – două la bunici, dar asta ar însemna să întrerupi alăptatul, să îi fie dor de tine, să plângă. Și ăsta e ultimul lucru pe care îl dorești. Așa că îi oferi și vacanța ta. Vor veni alți ani…

Îi oferi copilului tău liniștea ta ca el să se simtă în siguranță. Ești acolo lângă el, mereu în gardă, mereu gata să îl prinzi atunci când cade, mereu cu brațele deschise pentru a-l alina atunci când doare. El nu știe, dar lacrimile lui te dor și pe tine și sapă urme adânci în sufletul tău. Dar ele nu se văd.

Ești părinte și nu îți mai permiți să fii atât de vulnerabil. I-ai oferit lui vulnerabilitatea ta. Îți înveți puiul să își exprime sentimentele, emoțiile, să își trăiască viața cu inima deschisă, dar tu îți iei în fiecare dimineață armele invizibile ale părintelui puternic, ferm și răbdător. Ești fortăreața care îl ține în siguranță. Ți-e frică aproape toate timpul! Ți-e frică să nu greșești în creșterea lui, să nu îl strici cu preconcepțiile tale, ți-e frică să nu sufere, să nu îl pierzi. Dar nu îl poți lăsa să vadă toate temerile tale. Nu îl poți lăsa să vadă toată furia ta atunci când îți testează limitele,  atunci când un prieten de joacă l-a respins, atunci când l-a făcut să plângă.

Ai jucat cel mai important rol al vieții lui: i-ai dat viață! Însă cu fiecare zi ce trece rolul tău se reduce din ce în ce mai mult la cel de spectator! E adevărat, ai cel mai important loc, chiar în primul rând, însă tot doare. Tu vrei să fii cu copilul tău pe scenă!  Vrei să fii dublura lui atunci când are nevoie! Vrei ca puiul tău să joace doar actele despre fericire, împlinire, dragoste și să le joci tu în locul lui pe cele în care se varsă lacrimi și se frâng inimi! Dar asta nu e posibil!

Copilul tău crește, devine din ce în ce mai independent, iar cu timpul va avea din ce în ce mai puțină nevoie de tine! Îți vei recâștiga nopțile, vacanțele, brațele… Vei oferi mai puțin. Și asta doare!

De ce e atât de greu să fii părinte was last modified: June 3rd, 2016 by Nicoleta
copilpărinte
0 comment
1
Facebook Twitter Google + Pinterest
Nicoleta

Mama Sabinei și a lui Nicolas, doi copii minunați pe care îmi doresc să îi cresc într-o manieră pozitivă, cu respect, dragoste și atenție la nevoile și la dorințele lor.

Ar putea să-ți placa și...

După 7 ani. O recenzie a vieții de părinte

October 11, 2019

Cum scăpăm de frică?

July 31, 2019

Un an ca un puseu de creștere

December 23, 2020

Două decizii care mi-au transformat viața de mamă (și au făcut-o mult mai ușoară)

October 10, 2018

Povestea unei nașteri agitate la un spital prea relaxat

July 31, 2018

Un nou început: Primele luni cu doi copii și câteva concluzii

July 23, 2018

Ce am învățat în 13 ani de căsnicie

September 26, 2018

4 cadouri pe care mi le ofer singură în acest an

December 11, 2017

Viața cu doi copii. 5 mame, 5 experiențe și multă inspirație

August 22, 2017

Ziua în care mi-am încălcat promisiunea și am plecat

July 18, 2017

Leave a Comment Cancel Reply

Follow Us

Facebook

Articole Recente

  • Un an ca un puseu de creștere

  • 3 podcasturi foarte utile pentru părinți (și copii)

  • După 7 ani. O recenzie a vieții de părinte

  • Cum scăpăm de frică?

  • Cum să îți recapeți buna dispoziție când simți că viața de părinte te doboară

Newsletter

Pagini

  • Contact
  • Despre noi

Articole Populare

  • Un an ca un puseu de creștere
    Un an ca un puseu de creștere

Tags

activități activități copii autonomie bebeluș cadouri carte carti copii citit conectare copii copil crize de furie Crăciun cărți dragoste necondiționată educație emoții empatie evenimente fericire gestionarea emoțiilor grădiniță joacă joc jocuri jucării lacrimi lecții limite mamă Montessori naștere plâns povești părinte părinți recomandări sarcină stima de sine studiu televizor timp special vacanță încredere școală
  • Facebook

©2016 - JurnaldeParinte.ro. All Right Reserved. Contacteaza-ne


Back To Top
Acest site folosește cookies pentru a-ți asigura cea mai bună experiență de navigare. Dacă nu ai nimic împotrivă apasă "Ok" și continuă. Ok Read More
Privacy & Cookies Policy