Revin asupra articolului inițial scris pe această temă, de această dată cu recomandările unui specialist. Mi se pare foarte utilă recomandarea unei persoane direct implicată în combaterea violenței împotriva copiilor, dar care în același timp are suficientă experiență pentru a-i înțelege pe părinți. De aceea am contactat-o pe Diana Stănculeanu, coordonator programe privind copilul victimă a violenței în cadrul Organizației Salvați Copiii.
Cum intervenim
Am întrebat-o pe Diana ce putem face noi, în calitate de cetățeni, atunci când vedem un părinte care își lovește copilul. Iată ce mi-a răspuns:
“Este foarte important să începem să intervenim, însă această intervenție nu trebuie făcută tot într-un model de agresivitate. Nu e ok să hărțuiesc un părinte care își lovește copilul. Pentru că realmente trebuie să pornim de la premisa că cei mai mulți dintre părinții care își lovesc copiii, în momentul respectiv au și ei un moment dificil. Nu le e foarte bine în acel moment. Trebuie să alegem să credem că acel părinte face ce face (își lovește copilul) pentru că nu știe să facă altceva.”
Dar este ok să îi transmit un mesaj, inclusiv acesta că în România este ilegal să lovești un copil sau îi putem spune: “Ceea ce faceți dvs acum mai degrabă îl rănește pe copil decât îl ajută”.
Și, în funcție de reacția acelui părinte să mergem un pas mai departe și să îi spunem: Știți, în acest moment, eu voi suna la 112 și voi chema poliția.
Nu sunăm la Direcția de protecție a copilului, pentru că nu are echipe mobile de intervenție, în schimb are protocoale de colaborare cu Poliția. Și de la Poliție cazul merge mai departe la Direcția de Protecția Copilului care poate iniția anchete sociale, care anchete sociale se pot finaliza cu măsuri de tip educație parentală și in extremis decădere din drepturi parentale. Însă legea trebuie să ne ajute în primul rând să ne educăm nu să rămânem fără copii”, spune Diana.
Dar ce e de asemenea important să știm e că intervenția Direcției de protecție a Copilului nu înseamnă în mod automat că acel copil va fi luat din familia lui.
“Nu trebuie să ne gândim că orice mămică obosită care îi trage două la fund copilului la locul de joacă va fi decăzută din drepturile parentale. Întotdeauna se începe cu o consiliere a părintelui, întotdeauna bunăvoința și disponibilitatea părintelui de a intra într-un proces de consiliere ajută extrem de mult și este prima măsură pe care o va recomanda orice asistent social”, spune Diana.
Trebuie să ne gândim că poate acel părinte nu vrea să își lovească copilul, însă atunci când își pierde cumpătul nu mai reacționează așa cum trebuie, și apoi își regretă fapta. Poate acel părinte chiar are nevoie de ajutor în această privință și nu știe cui să i se adreseze și atunci consilierea îl va ajuta. Sau poate acel părinte chiar crede că un copil trebuie educat cu bătaie și atunci e cu atât mai necesar să intervenim.
Diana spune că lipsa de intervenție a cetățenilor în cazurile de violență împotriva copiilor este de înțeles într-o anumită măsură.
“În primul rând, mentalitatea românească susține extrem de mult bătaia copilului: “bătaia copilului e ruptă din rai”, “unde dă mama crește”, “copilul trebuie pupat doar în somn”. Asta e înțelepciunea noastră populară și atenție că aceste lucruri sunt în mintea noastră de generații este foarte greu să le schimbi. Dincolo de lucrul acesta care este o frână puternică în raportarea cazurilor de bătaie, o altă frână ține de faptul că, știm cu toții cât de imperfect este sistemul de protecție a copilului și într-adevăr dacă am avea încredere într-un sistem de protecție a copilului care realmente protejează copiii mulți concetățeni de-ai noștri ar deveni mult mai activi în a sesiza aceste lucruri, însă când știi că și în sistemul de protecție a copilului abuzul este la el acasă atunci îți spui <lasă, mai bine să fie bătut în familie, decât să fie bătut în sistem> “, spune Diana.
Am vorbit mai multe cu Diana, iar săptămâna viitoare voi reveni cu sfaturi practice pentru părinții care nu vor să își lovească copiii însă, în momente de stres recurg totuși la bătaie.
Și la final vă las din nou cu rezultatele studiului privind abuzurile împotriva copiilor realizat în 2013 de Salvați Copiii: 63% dintre copii declarau că sunt bătuți acasă de către părinți și doar 38% dintre părinții români recunoșteau folosesc bătaia ca metodă de disciplinare (prin urmare jumătate dintre părinți ascund mizeria sub preș). Corecțiile precum „lovitul cu palma” sau „urecheala” nu sunt percepute de majoritatea părinților, și ăntr-o anumită masură, nici de copii, ca fiind comportamente din sfera abuzului fizic. 20% dintre părinţi apreciază pozitiv bătaia ca mijloc de educație a copilului; 18% dintre copii afirmă ca au fost bătuți acasă cu bățul sau nuiaua, 13% cu cureaua, 8% cu lingura de lemn
2 comments