Ieri a fost ziua Sabinei. A împlinit 4 ani. La vârsta asta, pentru ea aniversările înseamnă petrecere, întâlnire cu prieteni pe care nu i-a mai văzut demult și bineînțeles tort. Pentru mine e un moment de introspecție și de emoții puternice. Ziua de 11 octombrie 2012 rămâne cea mai fericită din viața mea, iar de atunci s-au întâmplat atât de multe. Patru ani ca o adevărată școală a vieții în care am învățat enorm de multe despre mine, despre soțul meu, despre căsnicia noastră, despre viață în general.
Prioritățile mele pentru Sabina s-au schimbat și ele de mai multe ori în acești ani și încet-încet încep să ies de sub tirania lui “trebuie”. Știți voi: copilul trebuie să meargă de la 10 luni, să vorbească de la un an, să învețe cifrele la 2 ani și literele la 4 ani, etc. Mărturisesc că și eu am încercat de multe ori să răspund exigențelor “societății” și să o presez pe Sabina să facă lucruri care nu îi plăceau și pentru care nu era pregătită. Pentru că da și eu am simțit presiunea competiției între copii. Sau cred că mai potrivit ar fi să spun competiția dintre părinți. Știți din nou la ce mă refer: copilul meu știe să numere până la 100, al meu știe să își scrie numele, etc. Dar această cursă nu este pentru copii. Faptul că au învățat numerele sau literele nu îi fac mai fericiți pe ei, ci pe părinții lor.
De fapt, dacă este o perioadă în viața lor când NU TREBUIE să concureze cu nimeni, când NU TREBUIE să fie împinși să învețe ceva anume, când sunt cu adevărat LIBERI este acum, anii de dinainte de a începe școala.
Ceea ce este cu adevărat important ca un copil să știe până la vârsta de 4 ani este că:
1. Este iubit necondiționat, că părinții lui vor fi tot timpul acolo lângă el să îl asculte, să îl aline, să îl protejeze, să se bucure de reușitele lui.
2. Este minunat, extraordinar, bun, inteligent și că merită dragoste, afecțiune și respect.
3. Cum să fie în siguranță când nu este cu părinții lui. Dacă s-a pierdut de ei să îi strige pe nume (ex. Nicoleta, Claudiu) și să solicite ajutor de la persoane de încredere, respectiv mame cu copii, femei sau părinți. Ar trebui să știe că nimeni nu are voie să îl atingă fără a-i cere permisiunea și să ceară ajutorul părinților dacă spațiul personal i-a fost invadat împotriva voinței lui.
4. Să se joace, să se bucure de libertatea vârstei, să râdă în hohote, să își folosească imaginația, să creeze ce vrea el și cum vrea el. Ar trebui să știe că poate să picteze un soare cu albastru și o apă cu roșu, că poate desena un om cu cap în formă de triunghi și ochi galbeni, etc.
5. Ce îi place și să își urmărească pasiunile. E ok dacă nu este interesat de planete și sistemul solar la patru ani și preferă să se joace cu păpuși, este ok dacă nu vrea să învețe să scrie și preferă să inventeze propriile povești în timp ce se uită pe o carte. Ar trebui să știe să își folosească curiozitatea și imaginația pentru a experimenta noi lucruri.
6. Este ok să își exprime emoțiile așa cum sunt ele, că nu există emoții bune sau rele. Sunt doar emoții și trebuie să le lăsăm să vină, să se manifeste și să plece.
Ce ar trebui să știe părintele unui copil de 4 ani (inclusiv eu):
1. Cel mai important lucru pe care îl poate face pentru copilul lui este să petreacă timp de calitate cu el, să îi ofere afecțiune și dragoste necondiționată. Asta își doresc copiii cel mai mult, aceasta este cea mai mare sursă a fericirii lor: timpul petrecut cu părinții, fără telefon sau laptop. Copiii nu au nevoie de jucării noi, de un nou set de Lego sau de o păpușă nouă. Ei au nevoie de părinții lui, să îi asculte, să îi țină în brațe, să se joace cu ei și să le citească.
2. Fiecare copil se dezvoltă în ritmul lui. Faptul că nu știe literele la 4 ani (precum copilul prietenei/vecinei) nu spune nimic despre viitorul lui academic sau despre succesul în viață. Le va învăța până la urmă. Pentru asta este școala, în ultimă instanță.
3. Joaca este cel mai bun instrument de învățare așa că transformă joaca într-o prioritate. Atunci când se joacă copiii dobândesc noi abilități din sfera limbajului, a matematicii și a interacțiunilor sociale. Lasă-l să își aleagă singur activitatea, jucăriile și nu interveni ca să îl corectezi. Dacă ceva nu merge va găsi singur soluția (va învăța ceva nou și va dobândi problem solving skills), iar dacă face ceva în mod diferit față de cum crezi tu că ar trebui făcut sau de cum scrie pe cutie, lasă-l să creeze el o nouă metodă (îi dezvoltă creativitatea).
4. Cărțile (cititul) reprezintă al doilea cel mai bun instrument pentru învățare așa că nu ar trebui să lipsească din rutina zilnică. Hrănește-i curiozitatea cu noi povești. Va învăța ceva din fiecare.
5. Observă-l, află care sunt interesele și pasiunile lui și oferă-i noi oportunități pentru a și le dezvolta. Dacă îi place natura și este curios despre viața plantelor, ieșiți mai des în natură, dacă îi place să construiască cumpără-i cuburi de construit sau piese Lego, dacă îi place să inventeze povești citește-i mai des și folosiți jucării de rol pentru a pune în scenă noi povești, etc.
Acestea sunt două liste pe care le-am făcut pentru mine, să mă întorc la ele ori de câte ori cad din nou în capcana comparațiilor cu celelalte mame sau ceilalți copii. Le-am scris pentru a-mi reaminti care sunt prioritățile mele de părinte în acești ani.
Voi ce credeți că ar trebui să știe un copil la patru ani?
